Summerholic

Copilul din mine trage sa moara.Asa ca m`am hotarat sa il trimit sa aiba o discutie serioasa cu adultul care zace in penumbra sufletului inca tanar.Urma sa fie o discutie interminabila, dar plina de invataminte..
Adultul incepu discutia pe un ton mult prea formal, poate putin taios:
-Ce cauti aici copile?Ai venit sa cauti indrumarea celui invtat?Ai venit sa`ti recunosti lipsurile si sa inveti din propriile`ti greseli?!
-Nu,din contra.Fara gresesile mele tu nu ai fi existat.Nu ai fi atins "perfectiunea" cu care te mandresti acum.Vroiam doar sa te intreb cum vezi tu viata.Iti e usor?Daca aroganta ta iti va da voie sa`mi raspunzi, sper sa o faci cu sinceritate.
-Iarta`ma copile pentru lipsa de blandete.Lumea din jur m`a facut sa uit de orice urma de omenie pe care o mai dovedeam rareori.Nu,nu imi e usor.As da totul sa revin la varsta ta, la problemele copilariei,la jocul de sotron!
-Adica..Tu nu te joci sotron,nu mananci acadele,nu te dai cu sania..Tu nu visezi???!!!
-Ba visez copile, uneori cu ochii deschisi.
-Si..In ce culori visezi?
-Visele mele si`au pierdut demult culoarea..Alb-negru copile.
-Imi pare rau, inseamna ca lumea ta e tare`tare trista.
-Intr`adevar copile.Lumea mea e trista in comparatie cu a ta.Spune`mi, tu visezi colorat?
-Da.In culori stridente.Am visat marea mov si cerul galben, chiar aseara.
-Copile, dar oamenii nu pot visa in culori!
-Minciuni!Imaginatia noastra are un infinit de variante.De ce nu ne`am stradui sa dam culori viselor noastre?De ce sa nu fim veseli?Tu ai zambit vreodata?intreaba cu o oarecare spaima in glas copilul.
-Da, zambesc cand te vad pe tine fericit.
-Eu cum as putea sa te vad fericit?Eu nu te inteleg,nu iti inteleg starile si trairile..Tu esti doar o proiectie a mea in viitor.
-Cauta in imaginatia ta copile!Imagineaza`ti ce te va face fericit cand vei creste.Atunci ma vei vedea zambind si bucurandu`ma de viata!
-Doar in imaginatia mea spui?Zambeste`mi acum!Vreau sa`ti vad zambetul pentru a stii la ce sa ma gandesc.
-Nu pot..
-Trebuie sa poti.Cineva ti`a furat zambetul?!
-Da copile, orasul asta mi`a furat zambetul!
-Si nu il aresteaza nimeni?
-Ma faci sa rad.Nu, nu il aresteaza.
-Atunci de ce nu ii dau macar amenda?
-Copile, orasul e o notiune abstracta.Stiu, nu intelegi prea multe.Pot sa`ti spun doar ca singura cale sa zambesc din nou e sa fug cat mai departe de aici.
-Si de ce nu fugi?As putea sa te insotesc.
-Nu pot.Sunt lucruri care ma tin aici.
-Daca te tin aici inseamna ca sunt importante pentru tine si ca poti sa te bucuri de ele.Eu am considerat ca nu mai am pentru ce sa ma bucur si am hotarat sa mor, sa te las pe tine in locul meu.Tu poti suporta mai usor.Eu nu sunt destul de puternic!
-Ba da,trebuie sa fii.Altfel nu as fi ajuns aici,cu toata experienta de viata si cu toate amintirile astea.
-Chiar crezi asta?
-Da,cred.
-Si atunci de ce nu fugim o perioada impreuna?Putem gasi lucruri care sa ne faca fericiti si pentru care apoi sa traim cu zambetul pe buze.
-Fa tu asta si pentru mine copile.Eu nu pot.
-Nu pot sa fug fara tine.Vezi tu,depindem unul de celalalt.Momentan,suntem un tot unitar.Pana nu ma hotarasc ca timpul meu a trecut, suntem doi in unul.Suntem ying si yang.Totusi, cred ca pot fugi.Crezi ca te poti descurca singur?Crezi ca adultul va face fata?
-Nu cred copile.Inca mai am nevoie de tine.fara tine,ar ajunge doar un suflet gol!Ramai alaturi de mine inca putin.Putem invata unul de la celalalt ce este fericirea.
-Si cand voi afla?
-Atunci va fi timpul sa pleci fara lipsit de regrete.
-De ce?
-Pentru ca adolescentul e imbinarea perfecta dintre noi doi.E copilul care refuza sa se maturizeze devenind astfel adult si e adultul care ar dori sa ramana copil.E prea confuz tot ce iti spun?
-Da.
-Vezi tu, tocmai de asta te rog sa mai ramai.
-Bine voi ramane.Dar doar cat vei avea nevoie de mine.Apoi drumul meu va fi neantul.



P.S. Post inspirat de un alt blog.Ideea discutiei intre cele doua personaje nu e tocmai originala, dar a fost adaptata.