Guess who's back!

Publicat de Ammy

Prea mult timp in lipsa tastaturii dauneaza grav sanatatii!
Am atatea idei si totusi nu vreau sa plictisesc.
Am spus ca o sa fac bilantul verii, dar nu acum, inca ma mai gandesc cum sa modific schita astfel incat sa fie mai realista si mai putin poetica.
De altfel, am mai spus ca Ana ia o pauza si m`am tinut de cuvant.
De ce Ana si nu Ammy asa cum imi spun cei apropiati?
Simplu, pentru ca Ammy e doar o masca, e un fel de "fata de scos in societate". E o copila stereotipizata. Se imbraca doar cu haine de firma, dar totusi banal, nu mai asculta muzica buna, ci doar ce se aude in jurul ei, si'a pierdut felul unic de a gandi intre o trecere de pietoni slab delimitata si un fast-food mult prea aglomerat. E o copila ce nu vrea sa se mai maturizeze si astfel face gesturi stupide, devine timida si rautacioasa, complexa dar in esenta, mult prea simpla.
Lui Ammy nu ii plac filmele siropoase sau gesturile romantice, detesta florile si bomboanele.
Nu`i place sa comunice cu strainii, pentru ca i se pare pierdere de timp.
Cea mai buna calitate a ei este ca stie sa asculte si sa se faca auzita! E doar ce ar vrea sa fie si nu ceea ce e cu adevarat. In interiorul ei, zace o fiinta sensibila si plina de viata, care a incetat insa sa se exteriorizeze cand a primit primele semnale de parsivitate si rautate din partea celor pe care credea ca ii iubeste! Interiorul e matur, dar exteriorul tinde spre...un nimic infantil!
In schimb, Ana e total opusul ei. Ana se imbraca in stilul ei unic, vintage-rock si nu'i pasa.Poarta rochie de in cu tenesi, tricouri negre cu fuste boeme, jeansi cu bluze de matase sau orice altceva ce nu se potriveste in mintea voastra. Ana asculta doar ce muzica vrea ea, muzica buna, alternative si jazz, folk si muzica peruana, metal si indie. Ana gandeste numai cum vrea ea, pentru ca nu ii pasa. Are o doza de nebunie, bine ascunsa pe undeva in gena ei artistica. Anei ii place sa scrie si viseaza sa devina un Octavian Paler, sau macar un Mircea Cartarescu in varianta feminina. Ii plac oamenii, de orice rasa si religie, nationalitate si varsta asa ca Ana viseaza sa fie un bun fotograf. Ana va lua cursuri de fotografie si isi va desavarsii tehnica portretelor pentru ca in fiecare poza, crede ea, zace o farama de suflet. In schimb, visele ei de scriitoare impatimita si fotograf dedicat nu au nicio legatura cu meseria la care viseaza. I-ar placea sa devina event-planner, pentru ea asta combina iubirea pentru oameni, psihologia si managementul in cel mai frumos mod cu putinta.
Ana da tot ce e mai bun din ea pentru a atinge perfectiunea, din punctul ei de vedere. Si credeti'ma ca de cele mai multe ori reuseste in mod involuntar sa o atinga prin modul ei de a actiona. Ana e o furtuna de sentimente: acum te iubeste, peste o clipa vrea sa dispari din fata ochilor ei. Ea crede ca asta e din cauza zodiei ei, printre altele fiind pasionata si de astronomie si astrologie.
Fara falsa modestie, ea stie ca e inteligenta, stie ca nu are atatea premii si diplome fara rost, stie ca engleza ei este desavarsita si vrea sa se perfectioneze in ale francezei. Viseaza sa ajunga in Anglia si sa stea acolo mai mult de 2 zile, sa se dea in Ochiul Londrei si sa mearga la Mdme Tussauds. Ar mai vrea sa petreaca un Craciun in Paris si un Revelion pe malul marii.
Are atat de multe vise incat nici macar ea nu mai realizeaza cum de reuseste sa le treaca pe toate pe lista cu lucruri facute.
Cel mai frumos vis al ei a fost sa atinga o piramida de la Giza. Si a ajuns sa le atinga pe toate trei! Erau reci si grandioase, era furtuna de nisip si totusi zambea.
Pentru Ana viata nu e tocmai simpla, dar profita de fiecare clipa si accepta fiecare infrangere cu zambetul pe buze!
Asa ca.. Tu pe cine ai alege ca prieten? Ammy sau Ana?!

3 comentarii:

Alexandru Gabriel Neagu spunea...

Iti citesc blogul de ceva timp. Cred ca asta este cel mai bun post al tau. Si ca sa iti raspund la intrebare: amandoua sunteti extraordinare.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Adina spunea...

Sincer.. mi-este dor de acea Ammy pe care am cunoscut-o eu si care da, este exact cum ai descris-o tu.. dar o ador si pe Ana, cu toate ca niciodata nu m-ai lasat sa o cunosc complet.Uhm, imi e dor de amandoua, fie Ammy, fie Ana.Se simte lipsa.. Se simte inclusiv lipsa jumatatii (lui Ammy/)Anei : micutul Amos.Ne lipsiti ma.Si acum ca incepem scoala, o sa fi si mai absenta.
Ma rog.Tot ce imi ramane este sa astept.Ce?!Vacanta de iarna. :))
Sa fim iar o 'familie' >:D<

Te iubesc, Ana/Ammy.
Si nu prefer niciun nume ["Ana","Ammy"].. ci iti prefer prezenta si sufletul.
Ai grija de tine.. si bafta la liceu!

Boboaco!:*