Summerholic

-Chiar crezi ca mai merita?
-Au murit pana si florile.. Si noi tot impreuna suntem.. Asa ca de ce nu?
-Tu de ce mai speri?
-Pentru ca asta ne placea noua sa facem.. Sa speram.. Sa visam..
-Tu de ce mai zambesti?
-Pentru ca te iubesc. Si n'o sa iubesc pe nimeni la fel de mult.
-Incearca sa intelegi ca nu e tocmai asa.
-Nu vreau, ursulet!
-Nu mai imi spune asa..Nu fii copilaroasa intr'un mod penibil!
-De ce?In fata celorlalti ramai "Bogdan", dar pentru mine nu poti fii asa..
-Diana, nu'i vorba de asta.
-Atunci?
-Nu crezi ca trebuie sa ne maturizam?
-Suntem maturi, Bogdan. Numai ca-n dragoste sunt permise si copiilarile.
-Nu cred. Uite Diana, asta nu ai inteles tu niciodata: e ceva serios, nu e doar o alta joaca de a ta. Cred ca de asta e mai bine sa luam o pauza..
-Iubitule, nu cred ca...
-Taci! Asa e mai bine. Nu vreau sa ma convingi iar ca ne iubim! Nu mai suport! Pleaca!
-Bogdan! Asculta`ma putin, apoi plec..
-Nu mai vreau. Ti`am spus.. Nu mai suport! Iti place sa ma faci sa repet? Sa fiu papagalul tau?
- Stii prea bine ca nu e asa.. Aberezi!
-Parca plecai..
-O sa plec numai cand imi vei spune ca nu ma mai iubesti si ca nu m'ai iubit vreodata.
-Nu pot sa te mint. Te'am iubit, acum nu stiu ce simt.. Vreau doar sa fiu departe de tot pentru o vreme. Sa aflu ce simt.. Daca nu te iubesc.. Mai exista si altele..
-Atunci tine minte asta:"Eu chiar te iubesc!"
-Diana, stai! Stii..
-Parca plecam... Nu acum Bogdan, e prea tarziu..
[Diana pleaca.Bogdan strigand in spatele ei..]
-Stii, eu chiar te iubesc..