Summerholic

Sau mai bine niste cafea.. Recunosc ca as da orice pentru un latte machiato de la automatul din liceu sau si mai bine, de la Starbucks. Dar, astea's vise. Totusi e vacanta si cel mai apropiat Starbucks este la peste 60 de km distanta [uite un motiv, singurul de altfel, pentru care vreau un mall nou], asa ca revin la lucrurile "pamantesti".
Si cum e dimineata, pastrez linia fina a bauturilor rafinate cu iz de anotimpuri calde. Ieri, am trecut printr'o criza. Cum toata lumea are dependenta, o am si eu pe a mea. Stiu, v'am mai spus ca sunt dependenta de cola. Acum insa incep sa cred ca am nevoie de o cura de dezintoxicare pentru ca, sa fim seriosi, cine ajunge intr'o cafenea si cere o cola? Si pe deasupra, toata lumea [a se retine:TOATA lumea] avea in fata cani de cafea care mai de care mai ispititoare sau de ceai roz.
Nu stiu ce continea ceaiul ala. Dar era roz si avea petale ce pluteau usor si miere ce se topea fin in valuri cromatice ce ofereau orgasme ochilor instruiti. Poate din aceasta cauza, ascult in mod obsesiv "Vama Veche-Primavara". Cel putin, asta mi'a inspirat mie ceaiul asta. Primavara. Miros de primavara. Flori de cires si albinele vesele. Culori pastelate si zambete.
Si daca tot pornim pe drumul asta al anotimpurilor, o sa'mi spun si eu oful. Azi noapte am visat o stanca. Ma asteptam sa visez un ceai, dar cu toate astea am visat o stanca. O stanca mult prea cunoscuta, o stanca de care ma leaga mult prea multe amintiri. Cu toate astea, in jurul stancii, nu era lacul ALA, ci era o mare. O mare calda cu reflexe blande de turcoaz si smarald. O mare in care am sarit. Ciudat, stiam chiar si sa inot cu toate ca, e cunoscuta teama mea de apa. Am inotat eu ce am inotat, insa mi'am dat seama ca o senzatie ciudata de vulnerabilitate si teama ma acapareaza asa ca am simtit nevoia sa ma ridic si sa ies. Cand am scos capul din apa, in jur era nisip. Pielea mea era acum aurie si calda, imbracata fin in raze de soare. Parul imi era ud, iar buzele rosii. In ochi mi se insiruiau valurile marii si norii, iar picioarele se scufundau incet in nisipul fin. Deodata incepe ploaia. Brusc apar nori negri. Ploua, iar eu ma plimb de parca nu mi'ar pasa. Si uite asa, ma trezesc. Nici urma de mare, nici urma de stanca, nici urma de nisip. Doar patul si Amos. Aaa, si bineinteles, o cana de COLA uitata pe noptiera. Asta imi aduce aminte ca nu trebuie sa particip la "cocacolarization du monde".

PRIMAVARA - VAMA VECHE
P.S. Daca vantu ar fi cu mine prieten din liceu
Mi-as trimite rasuflarea-n parul tau
Daca marea ar fi prietena de'a mea
Sarea de pe sanii tai m-ar vindeca...