Summerholic

Ascultam Red Blonde-Nu am cu cine. Se pare ca playlist-ul serii ma duce intr'o "creative mood" daca pot spune asa.
Sambata am facut o mica vizita la TNB. Profa de romana a avut dreptate cand spunea ca repriza de shopping dinaintea piesei ne'a stricat atentia. Dar, trecand peste oboseala, lipsa de chef si gandurile ce se indeptau numai spre paharul ala cu esenta fericirii [da paharul ala de 10 lei plin cu gheata si cafea de la starbucks..i`m a freak..], piesa a fost superba. Sanziana si Pepelea intr'o distributie superba si o interpretare desavarsita..
Asta nu m'a facut decat sa'mi dau seama ca toti oamenii cu un iq la limita care sustin ca Romania nu are cultura se inseala amarnic. Romania are cultura, numai ca noi nu stim unde sa o cautam.
As putea acum sa incep sa insir nume si domenii de activitate, dar e'n zadar. Privim in gol dupa Magda "Ciumeg", Sexy "Betivanca" si desigur, Simona "Sentimental", asa ca orice argument care ar pune oamenii intr'o lumina buna e de prisos.
In rest, toate bune si frumoase. Sunt din ce in ce mai scarbita de oameni. In momentul de fata as fi preferat sa fiu maimuta si sa mananc furnici, decat sa suport atata parsivitate si ipocrizie. Pretentiile mele legate de cultura sunt zero pe langa aspiratiile fetelor din generatia mea. Cum i'am spus cuiva intr'o seara:"Fetele vor doar un portofel lung." Da, lung. Si cam atat.
Fiecare trage concluziile lui..

leave me out with the waste this is not what i do
it's the wrong kind of place to be thinking of you
it's the wrong time for somebody new
it's a small crime and i got no excuse
and is that alright yeah?
i give my gun away when it's loaded
is that alright yeah?
if you don't shoot it how am i supposed to hold it?
is that alright yeah?
i give my gun away when it's loaded
is that alright yeah, with you?
leave me out with the waste this is not what i do
it's the wrong kind of place to be cheating on you
it's the wrong time she's pulling me through
it's a small crime and i got no excuse
and is that alright yeah?
if i give my gun away when it's loaded
is that alright yeah?
if you don't shoot it how am i supposed to hold it?
is that alright yeah?
i give my gun away when it's loaded
is that alright?
is that alright with you?
is that alright yeah?
if i give my gun away when it's loaded
is that alright yeah?
if you don't shoot it how am i supposed to hold it?
is that alright yeah?
i give my gun away when it's loaded
is that alright
is that alright with you
and is that alright yeah?
is that alright
is that alright
is that alright with you?
no?

e doar o..stare de spirit. numeste'o nebunie.nu'mi pasa.. is that allright?

Sau mai bine niste cafea.. Recunosc ca as da orice pentru un latte machiato de la automatul din liceu sau si mai bine, de la Starbucks. Dar, astea's vise. Totusi e vacanta si cel mai apropiat Starbucks este la peste 60 de km distanta [uite un motiv, singurul de altfel, pentru care vreau un mall nou], asa ca revin la lucrurile "pamantesti".
Si cum e dimineata, pastrez linia fina a bauturilor rafinate cu iz de anotimpuri calde. Ieri, am trecut printr'o criza. Cum toata lumea are dependenta, o am si eu pe a mea. Stiu, v'am mai spus ca sunt dependenta de cola. Acum insa incep sa cred ca am nevoie de o cura de dezintoxicare pentru ca, sa fim seriosi, cine ajunge intr'o cafenea si cere o cola? Si pe deasupra, toata lumea [a se retine:TOATA lumea] avea in fata cani de cafea care mai de care mai ispititoare sau de ceai roz.
Nu stiu ce continea ceaiul ala. Dar era roz si avea petale ce pluteau usor si miere ce se topea fin in valuri cromatice ce ofereau orgasme ochilor instruiti. Poate din aceasta cauza, ascult in mod obsesiv "Vama Veche-Primavara". Cel putin, asta mi'a inspirat mie ceaiul asta. Primavara. Miros de primavara. Flori de cires si albinele vesele. Culori pastelate si zambete.
Si daca tot pornim pe drumul asta al anotimpurilor, o sa'mi spun si eu oful. Azi noapte am visat o stanca. Ma asteptam sa visez un ceai, dar cu toate astea am visat o stanca. O stanca mult prea cunoscuta, o stanca de care ma leaga mult prea multe amintiri. Cu toate astea, in jurul stancii, nu era lacul ALA, ci era o mare. O mare calda cu reflexe blande de turcoaz si smarald. O mare in care am sarit. Ciudat, stiam chiar si sa inot cu toate ca, e cunoscuta teama mea de apa. Am inotat eu ce am inotat, insa mi'am dat seama ca o senzatie ciudata de vulnerabilitate si teama ma acapareaza asa ca am simtit nevoia sa ma ridic si sa ies. Cand am scos capul din apa, in jur era nisip. Pielea mea era acum aurie si calda, imbracata fin in raze de soare. Parul imi era ud, iar buzele rosii. In ochi mi se insiruiau valurile marii si norii, iar picioarele se scufundau incet in nisipul fin. Deodata incepe ploaia. Brusc apar nori negri. Ploua, iar eu ma plimb de parca nu mi'ar pasa. Si uite asa, ma trezesc. Nici urma de mare, nici urma de stanca, nici urma de nisip. Doar patul si Amos. Aaa, si bineinteles, o cana de COLA uitata pe noptiera. Asta imi aduce aminte ca nu trebuie sa particip la "cocacolarization du monde".

Nu'mi pasa cum arat in ochii lor, daca ochii tai ma priveau cu dragoste.
Nu'mi pasa ce cred ei, daca tu ma credeai universul tau.
Nu'mi pasa ce ei ma urasc, daca tu ma iubeai.
Acum spune'mi.. De ce a trebuit sa strici tu totul? De ce nu poti macar o data in viata sa te impui? De ce nu poti sa faci sa fie bine? Oricum, stii prea bine ca nu o sa mai fie la fel. De ce? Pur si simplu pentru ca sunt unele lucruri care se iarta, dar nu se uita. Iar tu, ai reusit sa pastrezi aparentele, cu cateva mari exceptii. Hai acum, spune'mi, de ce in ochii tuturor ai ramas baiatul ala cuminte si cu bun simt, iar in ochii mei esti doar o marioneta in mainile altora. Inca mai cred ca esenta ta nu e asta, ci ca adevaratul "tu" zace ascuns undeva intr'un loc cunoscut numai de mine. E chestie de timp pana o sa te descoperi tu pe tine insuti si atunci poate o sa realizezi.. Pana acolo insa, e drum lung si drumul asta nu'i pentru neinitiati. Eu am reusit sa'l parcurg, asa ca nu inteleg ce te'ar determina pe tine sa o faci.
Aseara, cineva foarte drag mie mi'a spus un lucru ciudat.. "Lasa'l asa. Nu trebuie sa'l schimbi tu. Simpla ta prezenta o sa'l faca sa se trezeasca si o sa se schimbe singur". Dar, daca nu se va intampla asta? Stii bine ca fara "tu", nu exista niciun "eu".

Cam asa arata Craciunul in ochii unui Jeleu...



Pentru ca fiecare Craciun aduce o poveste si un bradut diferit...


Pentru ca febra Craciunul se resimte chiar si in activitatile zilnice cele mai derizorii, cum ar fii shopping-ul . Pana si mall'ul miroase a Craciun.


Si pentru ca sunt intotdeauna atenta la detalii.


Craciunul nu inseamna nimic fara buna dispozitie si fara Mos Craciun!

Stralucirea sufletelor se reflecta in frumusetea decoratiunilor. Un suflet curat inseamna un brad frumos.

"I tought I saw Santa Claus!Aww, I did! I saw Santa Claus!"


"Hai!Hai!Plimbare?Cand primesc cadoul ala sub brad?Sau voi impodobiti boschetii astia enormi degeaba?"

Pana si vacuta Carmencita il asteapta cuminte pe Mos.


Cu toate astea, am uitat de copilarie. Craciunul inseamna copilarie si inocenta. Asa ca.. Vrem bomboane si globuri cu personaje Disney.

Culori care nu se potrivesc, idei de cromatica si estetica imaginii daramate. Mai conteaza?


Iar atunci cand luminile se sting, culorile isi executa dansul de fericire cu precizia unui ceas elvetian. Cine a spus ca o cromatica aleatorie nu naste fericire?



Iar Craciunul nu ar insemna nimic fara o poveste spusa la lumina bradului.


Cam asta ar fi povestea inceputului meu de Craciun. Pentru ca imaginile vorbesc de la sine.

Nu stiu ce`i ala Craciun si nici nu prea'mi pasa. Craciunul nu mai exista pentru mine cam de cand am aflat ca nu exista Mos Craciun.
No Santa, no Christmas!
Craciunul e cea mai nasoala sarbatoare. Si credeti'ma nu sunt Grinch si nu intentionez sa va fur Craciunul, doar ca am motive sa spun asta. De ce? Simplu: pentru ca dintr'o sarbatoare foarte importanta din punct de vedere religios am transformat Craciunul intr'un prilej de a ne vedea rudele plecate in Tajikarginasolstan si de a ne dovedi talentele culinare pe un biet porcusor care, mai nou, e musai sa moara electrocutat sau, mai rau, impuscat. Lasand manifestarile demne de o membra a Peta la o parte, pot spune ca NU meritam sa avem Craciun. Nu meritam sa cumparam ceasuri, telefoane si masini drept cadou cand nici macar nu stim ce daruri a primit Iisus in iesle. Nu meritam sa ne strangem cu toate rudele la masa cand credem ca Iisus a fost inconjurat de 5..10..15 pastori! Si nu ca as fii eu vreo mare credincioasa, recunosc sincer ca nu am mai calcat in Biserica de foarte mult timp, dar mi se pare ca daca tot pretindem o credinta in cele sfinte, ar fi bine sa le si respectam.
Nu mi se mai pare corect sa taiem brazi si sa'i aruncam doar pentru ca e mai "fashion" sa impodobim brazi naturali in culorile in "trend" anul asta. Daca toti cumparati un brad viu, cumparati si un ghiveci cu pamant. Hai ca nu'i asa greu. Pana la urma, sa fii "eco" e un nou "trend". Aaa, si mai am ceva de adaugat la partea cu bradul: decat sa investim in fiecare an cifre cu multe zerouri in decoratiuni care mai de care mai scumpe si mai extravagante, nu mai bine folosim mai multi ani la rand aceleasi decoratiuni si donam banii unei case de copii? Doar intrebam..
Si mnoah, pe bune acum.. De ce sa mergi sa schiezi de Craciun?Aaa, stiu, e mai "trendi" un Craciun in Austria decat unul sa spunem, acasa?! Pentru asta sunt facute Revelioanele oameni buni! Pentru distractie, pentru a lasa tot raul deoparte si pentru a intampina noul an cu optimism! Craciunul e doar o sarbatoare...
Hmm, ma gandesc din ce in ce mai serios ca pana la sfarsitul postului o sa ma transform in Grinch! Parca deja incep sa fiu mai verde...
Cu toate astea, Craciunul are si o parte buna: in loc de cocalari ce stau la colt si rod seminte la 1 leu 50 punga vad colindatori. In loc de mirosul de ceapa prajita pentru fasole, simt miros de prajituri. In loc de geamuri prfuite si murdare vad luminite vesele si mosi craciuni cracanati. Cainele a incetat sa latre la usa si a inceput sa latre la led'urile din brad. Ar mai trebui putina zapada si mai mai ca as spune ca imi place Craciunul.
Ehm, am lasat pornirile de Grinch pentru alt an, acum ma bucur si eu ca e vacanta si nu am prea multe de facut.. M'am decis si pentru noaptea de Revelion: stau acasa si dorm. Il iau pe Amos in brate si il bag sub plapuma si apoi, somn de voie.
Un an atat de bun cum a fost 2008 trebuie ingropat cu tot cu amintirile lui in tone de somn pentru a nu provoca nostalgii si lacrimi intr'un 2009 care nu se arata prea stralucitor. Si oricum, oricat de bun ar fi 2009 nu se poate compara in niciun fel cu 2008.
Totusi, anul asta am trecut si eu printr'o etapa de admitere importanta in urma careia am ajuns unde imi doream, am ajuns sa iau cursuri de arta fotografica si cinematografie si cu ocazia asta sa fiu mandra posesoare a unui Nikon d40.Amos a aparut si el cu putin timp ianintea aparatului. Apoi, doua cuvinte: Metallica baby! Monstrii sacri ai rock-ului la cativa metrii de mine. Sublim.. Mare, Grecia, nisip, aparat foto, Andra, colegi, Arad, strand. Cam pe scurt, asa ar putea fii descrise escapadele mele din vara asta. O vara prea buna ca sa fie light, din toate punctele de vedere. Pana la urma, vara asta mi l'a adus pe..el. Si asta e tot ce conteaza! :)
Dar sa nu fim melancolici si sa nu ne gandim la vara. E iarna, vreau zapada si vreau la munte. Vreau sa nu fie galagie si sa nu se auda manele. Vreau sa nu fac diabet de la duulcegariile specifice anotimpului pentru ca, sa nu uitam, iarna mai inseamna si Valentines Day. Si mai vreau un sarut sub vasc.. Asta daca nu cer prea mult..

Sunteti subiectivi.
Nu cer pareri, cer sfaturi.
Nu vreau compasiune, vreau sinceritate.
Nu merita...

Tapinarii - Cugetare
Asculta mai multe audio Muzica »

Vad cum in mine patrunde o umbra densa si fara de contur, a nepasarii si a dezgustului. Simt cum ne departam si ne pierdem in distanta. Dar vad ca nici unul din noi nu face nimic sa opreasca asta. Suntem altfel azi. Nu am cuvinte sa inteleg ce se intampla cu noi.

Masor zambetele in ciocolata si visele in picaturi de ploaie. As visa toata viata, dar nu mi'ar placea sa fiu tot timpul uda, asa ca prefer sa zambesc tot timpul si sa ma acopar in valuri fine de ciocolata.

Vad fluturi morti. Vad copii infometati ce plang. Vad oameni care au uitat sa zambeasca. Vad caini ce revin la salbaticie in jungla urbana. *That makes me wonder*, de ce dracu toate astea? De ce ne pierdem calitatea umana? Daca am depasit stadiul de oameni, evoluam la stadiul de roboti independenti lipsiti de sentimente sau involuam la stadiul de primate?

Uite, sunt ultimele zile de toamna. Ultimele raze blande de soare, ultima perioada in care orasul nu are suflet. Uite, vine iarna. Indrazneste sa visezi la o iarna alba, plina de lumina si bunatate, de distractie si de dragoste. Inchide ochii si inchipuie'ti asta. Cine stie, poate cand vei deschide ochii, asa va fi.

Mai stii cand faceam cate o nebunie "de'a noastra" si apoi ne intorceam acasa simtinindu'ne "high" dupa un ceai "la palat"? Mai stii cum inghetam de frig cautand dupa "lucrul" pierdut in zapada? Mai stii cum am stat atatea ore in ploaie la Metallica? Mai stii cum ne indragosteam pentru doua zile? Mai stii cum am gasit fericirea in bratele unor persoane cu acelasi nume? Mai stii ce eram "noi"?

Da'mi 5 minute si o sa'ti povestesc viata ta.Oricum toti ati fost, sunteti si veti muri la fel: nu ai frati. Te'ai nascut intr'o familie din clasa de mijloc, ai fost rasfatat/a, ai tai castiga destul incat sa ti se faca toate "poftele". Nu esti tocmai o frumusete, dar intotdeauna ai pe cineva acolo.Nu te rupi pe manele, dar Timberlake/Rihanna e idolul tau. O sa termini o facultate. O sa te angajezi intr'o corporatie mare si o sa dai tone de examene ca sa avansezi. Daca ai noroc o sa te mariti/insori cu o persoana bogata. O sa aveti 2 copii pe care nu o sa ai timp sa ii cresti si vor ajunge copii stereotipizate ale tale. O sa mori la o varsta nu tocmai inaintata datorita regimului alert de viata si abuzurilor din tinerete. O sa poti sa spui ca le'ai facut pe toate. Eu nu traiesc in lumea ta. Atat.

"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist". Octavian Paler. Viata pe un peron. Decalog. *Later post on this one*.

Uneori ma intreb ce ma tine incatusata aici? Si imi raspund tot eu: Alexandra. Alexandru. Fotografie. La toate astea nu as putea renunta. La 7 ani de prietenie, la aproape 2 ani de sentimente pure, la multe momente de genialitate in stare bruta. Restul, e doar o istorie despre un oras plin de prosti si curve.

"It's the same ol'story, just another song. It's the same ol' beat, just another drum. It's the same ol' tune, recycled and redone. Where did it get us, look where we end up now".Patrice.Ayo.Raggae si cola.O stare nu tocmai prietenoasa. Cuvinte dureroase si seci. Moarte? Viata? Cui ii pasa?

E aici. E acum. E totul. E nimic. E el. E iubire. E o imbratisare. Sunt doua buze. Sunt sentimente reciproce. Sunt multe clipe. E un fleac. O sa fie o amintire.

Uneori imi e dor sa scriu.Imi e al naibii de dor de caietul ala invechit cu toate poeziile si scrisorile mele de dragoste.Imi e dor sa scriu in el si apoi sa rup paginile, sa il ard pentru ca trezeste amintiri si apoi sa regret.Imi e dor sa cred ca iubesc.

Viitorul privit din perspectiva trecutului e doar o alta tarfa in pantofi scumpi. Dar, trebuie sa recunoastem ca tarfele aduc placere acolo unde e nevoie, asa ca si trecutul este doar o depasire a propriei noastre ignorante.

Buze rosii ce sorb din din tine si ultima picatura de pasiune. Unghii sculptate intr'o mana de portelan ce smulg din tine esenta fiintei tale. Zambet perfect ce te face sa iti pierzi orice urma de ratiune. Ochi luminosi si plini de sclipiri care dezvaluie incetul cu incetul un trecut mult prea intunecat pentru sufletul tau neinitiat. Oare diavolul asta e cel mai mare pacat al tau sau e prima fantezie devenita realitate?

Inchide ochii si spune'mi ce vezi. Eu vad marea ce inunda fiecare centimetru al corpului tau, o vad razand in ochii tai. Stiu ca iarna asta tu vei fii marea mea. Inca nu am aflat daca asta ma sperie sau imi place. Stiu doar ca daca tu esti marea, eu am sa fiu plaja ta.

O tigare lasata pe jumatate fumata intr'o scrumiera cenusie. Fum ridicandu'se usor. O ea stand cu ochii pierduti si inrositi la capatul unei mese. Un el razand in hohote la celalalt capat. Tigarea se stinge. El se repede la ea si o saruta. Ea il respinge apoi il prinde mana si il duce in dormitor. Usa se inchide. Rujul de pe tigara nu era al ei.Ce se intamplase de fapt?

Curcubee alb-negre si ploi de zambete. Viata si moarte. Amaraciune si compasiune. Neputinta si iubire. Ia spune'mi, daca ai afla ca mai ai 24 de ore pana mori, ce ai simti? Cui ai cere iertare? Tu cum ai muri?

Pentru ca prietenia e doar o notiune abstracta. Pentru ca nu pot arata ce simt. Pentru ca regulile conform carora suntem frumoase, fidele si bune prietene au fost scrise cand parsivitatea, rautatea si egoismul erau si ele, la randul lor, notiuni abstracte.

Ying-Yang.Feminin-Masculin.Gingasie-Putere.Rosu-Negru.Trandafiri-Fulgere.Mare-Munte.Tigari-Trabuce.Jazz-Metal.Saruturi tandre-Nopti de pasiune intre asternuturi.Puritate-Brutalitate.Stele-soare.Frappe-Whisky.Iubire-iubire. Acum, spune, care'i diferenta?

Miroase a portocale. Miroase a scortisoara si a brad. Miroase a iarna. In momente ca astea, imi doresc sa se astearna omatul peste oras, sa inghetam clipa, sa privim inmarmuriti bradul.Sa trecem in urmatorul an impreuna, imbratisati. Sunt eu nostalgica sau iarna e anotimpul perfect pentru nutrirea sentimentelor bune?

Poate va urma..

Emeric Imbre- Nebun de alb..

De la Jullien.Pentru mine.Multumesc.

ever thine

ever mine

ever ours


Macar daca ai stii ce inseamna asta pentru mine..
Ai inceta sa nu mai folosesti replica asta peste tot?
Daca ai intelege ca nu e pusa peste tot pentru ca e doar o replica de cacat dintr`un film, ai mai da 2 bani pe ea?
Taci din gura. Nu indrazni.

Uneori, cad in melancolia cauzata de anotimpul asta sublim.
Alteori, cad in febra amintirilor noastre.
Dar tot timpul, mintea picteaza tablouri abstracte pentru ca inima sa inteleaga.

Toamna a adus multe schimbari, a adus dragostea acolo unde era pustiu, a adus prietenia acolo unde era nevoie si m'a adus pe mine de unde am plecat.

Cateodata, am nevoie de aroma si finetea buzelor tale pentru a ma simti speciala. Intotdeauna, am nevoie sa ma privesc in ochii tai pentru a stii ca arat bine.

Miroase a acelasi parfum,a aceeasi obsesie. Miroase a Dior si a ploaie. Miroase a dor si a amintire, a viitor si a prezent, a lumina blanda si a stele.

Incep sa vad lumea numai prin obiectivul unui Nikon. Arta se infatiseaza in culori pastelate si nuante de auriu. Frigul se arata ca o sursa de inspiratie continua.

Picturile mele devin mai conturate. Muza mea devine nebunie. Nebunia e singurul lucru care ma face normala. Normalitatea se regaseste in picturile mele.

Moda devine un subiect tabu pentru mintea mea, iar trupul se regaseste invaluit de materiale fine si modele exclusiviste. Moda e doar un pretext pentru stereotipizarea mea.

Frunzele cad. Si e mijlocul lui octombrie. E scoala. E oboseala. E frumusete. E amintirea verii. Frunzele cad in continuare.

Zarurile au fost aruncate. Jocul a inceput. Nu'mi permit luxul de a pierde. Cad de pe piedestal. Ma prinzi. Jocul inceteaza. Am castigat.

Persoanele cu numele de Gabriel/a sunt parsive. Persoanele cu numele de Alexandra/u sunt frumoase. Persoanele cu numele de Ana sunt sensibile. Persoanele cu numele de Andrei/ea au o latura ascunsa. Persoanelor nu le pasa de nume.

A trecut deja mult timp de cand eu si tu suntem "noi". Noi suntem tot ce e anormal de firesc si dureros de placut. Suntem noi in modul cel mai carnal si mai spiritual posibil. Suntem noi in toate formele si culorile. Suntem materializarea idealului de perfectiune din visele mele. Suntem doar noi..

Compasiunea e un sentiment. Melancolia e o stare. Starile si sentimentele se imbina pentru a crea esenta umana. Deci, la baza esentei umane stau compasiunea si melancolia?

Picaturile de ploaie ce cad imi izbesc fata cu o putere ce ma inspaimanta. Parul imi e ud, iar rosul buzelor s'a prelins pana pe barbie. Ma simt urata si murdara, cu toate ca ploaia e pura. Tu imi stergi usor barbia cu buzele tale.Plecam imbratisati in ploaie...

Fotografiile. Au ramas acum doar niste proiectii ale trecutului. Caut cu diperare in ele trairile de altadata. Au disparut. Au lasat in urma lacrimi si multa ura. Tot ce e frumos, nu rezista. Fotografiile sunt frumoase.

Traiesc ca un artist si visez ca un psiholog. Vad ca un surd si aud ca un chior. Ma comport ca un copil si simt ca un adult.Afisez un aer stereotipizat, dar sunt unica. Sunt tot ceea ce'mi doresc si ceva in plus.

Beau Cola si visez Cafea. Mananc inghetata si visez cirese. Ma imbrac in verde si visez mov. Ma joc cu catelul si visez pisici. O vad pe ea si te visez pe tine. Te sarut pe tine si te visez tot pe tine. Ce e in neregula aici?

Mi'e scarba de generatia din care fac parte, dar nu m'as inchipui facand parte dintr'o alta. Il detest pe Eminescu, dar ii dau dreptate. As fi vrut sa invat in alt mod, dar imi e bine asa. Nu'mi place sa citesc, dar nu m'as opri niciodata. Nu sunt ce'mi doresc, dar nu mi'as dori altceva.

The End.

De ce invatam Eminescu? De ce profesoara este fortata sa vina in fata noastra si sa ne vorbeasca despre el si operele lui? Mie mi se pare ca "lucefarul" poeziei romanesti a fost doar un geniu nebun ce facea arta inchipuita, iar noi, in lipsa noastra acuta de artisti, dar si in nevoia disperata de a idolatriza, am ridicat opera lui la stadiul de opera reprezentativa pentru poporul nostru, de altfel, deloc filozofic si artistic.
Cum ar putea fi altfel cand romanele noastre reprezentative prezinta familii cu probleme sociale grave si omoruri be banda rulanta? De ce poetul nostru national nu ar numi toate adolescentele curve?
Da, in "opera" Venere si Madona, cam asta face. Sau cel putin, asta a fost parerea noastra dupa ora de romana.Sau poate suntem noi nebune, dar eu sunt adolescenta de indeajuns de mult timp incat sa'mi dau seama ca nu sunt in stare de toata parsivitatea si rautatea pe care el o descrie acolo. Si nici macar donna angelicata nu sunt.
Deci ori adolescentul Eminescu a avut probleme grave cu increderea, ori generatia mea involueaza.
Totusi, eu vreau sa avem in programa ceva de Mircea Cartarescu.
Ar fi mult mai realist.
Pacat ca sunt singura care crede asta.

Aseara, trecut mult de miezul noptii, ma uitam la emisiunea Dincolo de aparente, al carei invitat era Florin Chilian. Dincolo de povestea emotionanta a vietii lui si de inteligenta debordanta de care da dovada, am aflat un lucru cel putin surprinzator, din punctul meu de vedere: piesa "chiar daca" a fost compusa, pe vremea cand era si el de varsta mea, pentru o fata cu numele meu.
Si deodata am inceput sa ma intreb de ce fiecare artist are la un moment sau altul o muza pe nume "Ana"?De ce numele asta simplu si banal? Dar oare ce calitati ascunse au persoanele ce poarta numele asta, astfel incat trezesc furtuni de sentimente in oameni puternici, dar mai ales, in oameni sensibili?
Vama Veche, The Amsterdams, Cargo, Florin Chilian, The beatles, Counting Crows sunt doar cateva din numele care imi vine in minte cand ma gandesc la piese cu titlul "Ana".
Sa spunem doar ca asta starneste in mine o doza de trufie.

P.S. "Suntem si curve si sfinti, doar pentru ca suntem oameni. Si ma urasc cand sunt dobitoc."

Esti doar un prost.
Cum ai putut ma?
Ai facut`o sa te iubeasca...Pentru ce?
Pentru un capriciu de'al tau? Pentru o lista de foste? Pentru ca stiai ca ea e aici si tu acolo?
Si cu ea ce ai ma de gand sa faci?
N`o vezi cum plange? Nu vezi ca lacrimile alea sunt pentru tine? Sau nu'ti pasa?
Ba, hai sa'ti zic o chestie...
O cunosc pe tipa asta de 9 ani de zile si o iubesc ma..Asa cum e ea.. Cu bune, cu rele, cu capricii si toane, cu zambete si lacrimi, cu tot ce am patit si cu toate povestile noastre, cu bancile naostre mazgalite cu marker, cu ceaiul nostru de la Mc si cu noptile nedormite. Si chiar daca nu mai e la fel, o iubesc la fel de mult ba! Si crede'ma ca as face orice sa n'o vai vad ca sufera ma. Si pentru ce sufera? Pentru tine! Da'ti seama cat de.. Penibil esti1 Ai avut totu' ma..Totu'! Chiar sub nasu tau si tu ai lasat'o sa'ti scape. Acum, esti cu alta, sau nu esti, de fapt, nici nu mai conteaza, tu doar spune'mi un lucru.. Crezi ca o alta EA te iubeste asa cum te iubeste fiinta asta? Crede'ma ca nu.. Atatea nopti in care imi povestea despre tine si i se lumina fata ma, asa pur si inocent, atatea mesaje cand ii era dor de tine, atatea vorbe de consolare, care pana la urma, a dus..Nicaieri! Ti'a placut ca a venit la tine? Ti'a placut ca si acum sarutul tau e pe buzele ei? Ti'a placut ca ai ceva al ei? De fapt, doua lucruri, al doilea, e inima ba.. Da' tu esti prost si nu stii ce sa faci cu ea..
Revino'ti copilule...Sau macar da'i zambetul inapoi, tu oricum nu stii sa'l apreciezi..
Sa nu'mi spui ca ai avut motivele tale , ca n`avea rost..Ai manca rahat. Stii bine ca nu'i asa. Cand totul a fost frumos pana ieri, trebuie sa fie si azi. Nu se poate altfel.Dar tu esti doar un copil imatur ce s'a vazut stapan pe ceva si s'a hotarat sa lase si acel lucru balta.. te crezi important si te simti si tu pentru prima data in viata aia a ta patetica, iubit..Iubit in adevaratul sens al cuvantului..Nu toate pseudo-iubirile de 3 zile de care ai avut parte pana acu'..
Si crede'ma pentru ea merg pana in panzele albe, asa ca pune mana si da'i ce e al ei de drept, inapoi..
P.S. Post pentru o leguma jalnica de la care cainele meu a facut alergie..
Iar tu mâţo, sa stii ca te iubesc mai mult ca niciodata si'mi e dor de tine :)

"De ce de fiecare data cand vad rasul ala stupid pe fata ta, zambesc?
Am incetat demult sa mai cred ca intrebarile au raspuns. Asa ca, nu ma mai intreb, afirm.
De fiecare data cand vad rasul ala stupid pe fata ta, zambesc.
Zambetul e singura farama de fericire ce ma poarta pe drumul fericirii. Tu esti singurul lucru care mai aduce o raza de speranta in lumea mea.
Te iubesc, Diana.
Te'ai mai gandit?"
[replay]
"Maine la 22.30 la copacul nostru.Iti spun atunci."

[Dupa o noapte nedormita, Bogdan pleaca spre locul stabilit..]

17.31.. A intarziat un minut. Totusi, nici urma de Diana. Mintea lui ii spunea:"N'o sa vina.Normal, ai fost prost. Asta e raspunsul ei:NU!"
Deodata, se aude.. "Bogdan, ai venit!". Bogdan privi in sus. Diana statea catarata in copac..
-Diana, iar esti copila!
-Dar ma iubesti asa cum sunt..Nu?
-Da, te iubesc!
-Hai urca.Cerul e superb.
[Bogdan urca.]
-Intr-adevar, e superb. Daca as fii siropos, as spune ca stelele se reflecta in ochii tai..
[O saruta.Pentru ea e cel mai frumos sarut.]
-Hai sa te duc acasa!
-Nu vrei sa dormi la mine?
Restul il las imaginatiei voastre..

Inca te mai astept prinvind in gol...


Oare mai sunt sticle-n frigider?Sunt doar iluzii..


Petrica...Da!!


Hey dj, pune acum cd-ul mov, piesa 7, por favor!

Vreau pe cineva care poate atinge cerul, cu ochi stralucitori si zambet pur. Cu gandul intr'o parte si cu sufletul pe tava. Cu privirea atintita asupra detaliilor care transforma unicitatea mea imputita in ceva constructiv, cu buze moi ce descriu sunete clare atunci cand imi marturiseste iubirea.
Vreau pe cineva cu maini reci care in sinceritatea lor sunt singurul leac cunoscut pentru lacrimile mele. Pe cineva cu brate puternice care sufoca prin delicatetea si pasiunea imbratisarilor. Pe cineva al carui sarut ramane ca o amprenta pe buzele mele, acel cineva cu picioare puternice care ar merge o mie de pasi pana la mine.
Vreau pe cineva care intotdeauna stie ce sa'mi spuna, chiar si atunci cand tace. Pe cineva la gandul caruia ma infior, cu chipul la a carui amintire adorm zambind si cu parul moale ce ma duce cu gandul la o matase ce'mi invaluie usor coapsele.
Vreau pe cineva care sa ma poarte departe pe aripile visarii. Pe cineva care apreciaza un vin bun insotit de o conversatie spumoasa. Pe cineva care viseaza la un pat cu asternuturi de casmir acoperit cu petale de trandafiri portocalii.
Vreau pe cineva care sa'mi spuna adevarul cu lacrimi in ochi. Pe cineva care sa ma trezeasca in fiecare dimineata. Pe cineva care sa ma asigure ca este mereu acolo chiar daca vazele sparte in urma lui si'au pierdut, cu mult timp in urma, numarul.
Vreau pe cineva care sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt, dar mai ales pentru ceea ce aspir sa fiu. Acel cineva care soarbe fiecare cuvant al meu si il considera un compliment.
Vreau pe cineva care sa fie cat mai departe de perfectiune, dar sa intruchipeze imprefectiunea mea. Pe cineva care sa fie prezent in visele si in schimbarile mele de dispozitie. Pe cineva care sa zboare peste un ocean doar ca sa ma vada zambind de ziua noastra.Pe cineva care nu viseaza la viitor si nu regreta trecutul.
Si mai vreau pe cineva care pune "noi" mai presus de "eu".
Te vreau pe tine.