
-Mi'e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul! Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, dar am visat ca am fost. Intr`o zi mi`a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua!
-Si cand ai intrat in apa ti`a trecut?!
-Da si am visat o casuta de paie pe plaja in ca o sa stau si iarna si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. Aaa, si marea!
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri..
-Te sarut si tremur ca..un amarat..
-Buza ta de sus ma ocroteste..
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi`o desprind!
-Sanul meu e fericit..Priveste!
-In ochii tai rade marea, in ochii tai e ninsoarea, in ochii tai este soare, in ochii tai este zarea.. Nu`i asa c`o sa m`ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit...
-Nu`i asa c`o sa m`ajuti sa mai visezi?
-Ochii mei te vor visa la nesfarsit..
-In ochii tai sunt si eu, gura si nasul de zmeu..In ochii tai este soapta unei nopti calde intra saptea..
Iarta`ma ca am uitat cum sa iubesc!
-Nici eu n`am stiut asta vreodata..
-Au facut din mine un soldat care saruta stramb..
-In schimb ochii tai sunt fara pata!
-In ochii tai este vantul, care ma poarta in nestire, catre un loc fara ganduri..catre orasul iubire!
Catre orasul iubire...Catre...
P.S. Pentru ca pot.Nici nu intreba.Dragoste.Atat!
Spui ca esti bine.Ca pe tine nu te poate atinge.Dar cand ii loveste pe cei dragi, poate fi mai rau.
Inundatii? La mine nu pot ajunge. Dar au ajuns la ele. Iulia si Carmen. Uly si Chazzy.
Nu stiu. Despre Carmen nu stiu nimic. Asta ma sperie. E undeva prin Moldova. E undeva pe unde e cod rosu. Nu e in Roman (orasul ei natal) si asta ma sperie si mai rau.
Iar Uly..Uly plecase in vacanta la bunici in Maramures. Trebuia sa fie o vacanta frumoasa.Cu toate astea..
Uly: am iesit afara,era 1 noaptea.zice sormea e apa in curte.eu flexata merg,aa,putin,vreo 2 cm cica,ies afara vad incep si tremur toata.apoi m-am pus pe un plans.mi-am luat bratara invinge apele si am ineput sa ma rog.si apioi nu am dormit decat juma de oar pe la 9 dimineata pana la 10 k apoi ne-a adus o matusa cizme si am ineput sa ajutam si noi.buni a pus porcii in casa k sa nu se inece,am murit 2 gaini,dar in rest e ok..
E ok? Cum ar putea fi. Nu stiu. M`a dat peste cap toata povestea asta.
Am in minte numai imaginea unei case inconjurate de ape si chipurile oamenilor inspaimantati.
Vreau sa stiu ca ea e bine!
Carmen, imi fac griji pentru tine! Sper sa fii bine. Sper sa nu ai probleme! Sper doar ca iti traiesti in continuare fericita povestea de dragoste intr`un loc ferit de ape si ai uitat telefonul, iar eu imi fac griji ca o paranoica absolut degeaba! Daca nu, si ai ghinionul sa te aflii intre ape, sa stii ca cineva aici se roaga pentru tine si ca totul va fi bine!
Iulia, ma bucur ca esti bine. Nu mi`as fi imaginat ca ai trecut prin asta, dar esti o fiinta puternica si trebuie sa iti pastrezi mereu zambetul pe buze!Ai avut noroc..Ai salvat si porcii, esti o super`eroina (scuze pentru ironie :">)
Va iubesc fetelor! Orice s`ar intampla! Aveti grija de voi! :)
P.S. Poza de la inceputul post`ului e editata. E putin luminata. Era prea..Sinistra!
Inundatii? La mine nu pot ajunge. Dar au ajuns la ele. Iulia si Carmen. Uly si Chazzy.
Nu stiu. Despre Carmen nu stiu nimic. Asta ma sperie. E undeva prin Moldova. E undeva pe unde e cod rosu. Nu e in Roman (orasul ei natal) si asta ma sperie si mai rau.
Iar Uly..Uly plecase in vacanta la bunici in Maramures. Trebuia sa fie o vacanta frumoasa.Cu toate astea..
Uly: am iesit afara,era 1 noaptea.zice sormea e apa in curte.eu flexata merg,aa,putin,vreo 2 cm cica,ies afara vad incep si tremur toata.apoi m-am pus pe un plans.mi-am luat bratara invinge apele si am ineput sa ma rog.si apioi nu am dormit decat juma de oar pe la 9 dimineata pana la 10 k apoi ne-a adus o matusa cizme si am ineput sa ajutam si noi.buni a pus porcii in casa k sa nu se inece,am murit 2 gaini,dar in rest e ok..
E ok? Cum ar putea fi. Nu stiu. M`a dat peste cap toata povestea asta.
Am in minte numai imaginea unei case inconjurate de ape si chipurile oamenilor inspaimantati.
Vreau sa stiu ca ea e bine!
Carmen, imi fac griji pentru tine! Sper sa fii bine. Sper sa nu ai probleme! Sper doar ca iti traiesti in continuare fericita povestea de dragoste intr`un loc ferit de ape si ai uitat telefonul, iar eu imi fac griji ca o paranoica absolut degeaba! Daca nu, si ai ghinionul sa te aflii intre ape, sa stii ca cineva aici se roaga pentru tine si ca totul va fi bine!
Iulia, ma bucur ca esti bine. Nu mi`as fi imaginat ca ai trecut prin asta, dar esti o fiinta puternica si trebuie sa iti pastrezi mereu zambetul pe buze!Ai avut noroc..Ai salvat si porcii, esti o super`eroina (scuze pentru ironie :">)
Va iubesc fetelor! Orice s`ar intampla! Aveti grija de voi! :)
P.S. Poza de la inceputul post`ului e editata. E putin luminata. Era prea..Sinistra!
In mod ciudat, am ajuns sa fiu de acord cu spusele conform carora "tocmai acelora care se cred invincibili li se intampla". Da.. Credeam ca pentru mine cuvantul "dependenta" se regaseste fie in filme, fie in dictionar, fie in comportamentul celor din jurul meu. Dar se pare ca m`am inselat...
Sunt dependenta!
In primul rand, sunt dependenta de telefonul mobil. El ma tine in contact cu cei dragi, imi face poze, nu ma lasa sa ma plictisesc cand sunt singura!
In al doilea rand, sunt dependenta de internet. De messenger (sub orice forma, dar in special de yahoo messenger) si de blog. Cred ca fara ele dependenta mea de telefon ar lua amploare.
De asemeni sunt dependenta de cola si de jeleuri. "Viata fara Cola e pustiu!" :)
Nu in ultimul rand, sunt dependenta de anumite persoane. Mai precis, de prieteni. Imi e groaznic de frica de singuratate si de aceea imi place sa fiu inconjurata de oameni. Sa interactionez cu ei, sa vad ca sunt acolo si ca insemn ceva pentru ei. Nu, nu vreau sa atrag atentia... Pur si simplu.. That`s me! :)
Mai nou, incep sa fiu dependenta de citit. Hmm, da! De ctit... Cred ca in carti am refugiul de care am nevoie... In ele zace calmul de dupa furtuna! Si nu numai in carti.. Orice forma de citit... Carti, blog`uri, enciclopedii online.. Cam tot ce contine date sau povestiri si ma face sa`mi pierd mai mult de 5 minute!
Aaa, dependenta de muzica nu se mai pune, nu? Muzica o consider demult mai presus de dependenta..E parte din mine! Ascult muzica dimineata cand ma trezesc, cand mananc, cand scriu, cand citesc, cand fac dus si oricand am ceva sau nu am nimic de facut!
Cam multe dependente pentru o persoana care se credea invincibila din punctul asta de vedere, nu?
P.S. Tu...Le cunosti sau le recunosti? :)
Sunt dependenta!
In primul rand, sunt dependenta de telefonul mobil. El ma tine in contact cu cei dragi, imi face poze, nu ma lasa sa ma plictisesc cand sunt singura!
In al doilea rand, sunt dependenta de internet. De messenger (sub orice forma, dar in special de yahoo messenger) si de blog. Cred ca fara ele dependenta mea de telefon ar lua amploare.
De asemeni sunt dependenta de cola si de jeleuri. "Viata fara Cola e pustiu!" :)
Nu in ultimul rand, sunt dependenta de anumite persoane. Mai precis, de prieteni. Imi e groaznic de frica de singuratate si de aceea imi place sa fiu inconjurata de oameni. Sa interactionez cu ei, sa vad ca sunt acolo si ca insemn ceva pentru ei. Nu, nu vreau sa atrag atentia... Pur si simplu.. That`s me! :)
Mai nou, incep sa fiu dependenta de citit. Hmm, da! De ctit... Cred ca in carti am refugiul de care am nevoie... In ele zace calmul de dupa furtuna! Si nu numai in carti.. Orice forma de citit... Carti, blog`uri, enciclopedii online.. Cam tot ce contine date sau povestiri si ma face sa`mi pierd mai mult de 5 minute!
Aaa, dependenta de muzica nu se mai pune, nu? Muzica o consider demult mai presus de dependenta..E parte din mine! Ascult muzica dimineata cand ma trezesc, cand mananc, cand scriu, cand citesc, cand fac dus si oricand am ceva sau nu am nimic de facut!
Cam multe dependente pentru o persoana care se credea invincibila din punctul asta de vedere, nu?
P.S. Tu...Le cunosti sau le recunosti? :)
Poate ca am citit prea mult blog`urile altora sau poate ca nici eu nu mai am idei marete, dar m`am decis ca de azi inainte sa nu mai scriu decat "stories from real life".
Deci..
Bucurati`va de ultimul post filozfic de pe aici. (sau cel putin, ultimul in timpul vacantei!sa nu uitam ca atunci cand incepe scoala rasare si melancolia ca ramele dupa ploaia ce tocmai incepe).
De mult vroiam sa scriu ceva pe tema asta. Dar niciodata nu mi`am gasit cuvintele. Probabil imi e frica de notiunea de "iubire". Sau probabil imi e doar frica sa stiu de ce (sau daca) sunt iubita.
Nu stiu de ce iubiti voi femeile, dar cu siguranta noi stim de ce ne iubim!
Ne iubim pentru ca suntem pasionale, marsave si ipocrite, dar sensibile si frumoase. Ne iubim pentru ca nu trebuie sa schimbam roti la masini sau sa desfundam cazi. Ne iubim pentru ca avem grija de noi si pentru ca putem masca orice imperfectiune. Ne iubim pentru ca ne plac revistele de moda si nu cele cu femei goale. Ne iubim pentru ca putem plange la filme si pentru ca daca ne visam in rochie de mireasa nimeni nu ne va spune ca suntem "gay". Ne iubim pentru ca avem grija de voi atunci cand voua nu va pasa si pentru ca va spunem "te iubesc" ca sa va redam increderea. Ne iubim pentru ca suntem grijulii si noua chiar ne pasa. Ne iubim pentru ca facem o drama din orice. Ne iubim pentru ca suntem aici cand nimeni nu mai spera sa ne gaseasca, pentru ca plecam cand toti se asteapta sa ramanem..Pentru ca suntem imprevizibile, pentru ca iubim din tot sufletul, dar uram si mai aprig...Ne iubim pentru ca in pantecele nostru se petrece singurul miracol in care ne incredem cu totii... Dar mai presus de toate.. Ne iubim pentru ca e in natura noastra sa o facem!
Acum intreba`te.. Tu de ce ne iubesti?
Ne iubesti pentru ca iti suntem mame, surori, neapoate, prietene, amante, iubite, mirese, bunici? Ne iubesti pentru ca suntem mai fine si mai delicate decat tine? Ne iubesti pentru ca avem manechiura ingrijita si par matasos?Ne iubesti pentru ca avem piele fina si buze pline? Ne iubesti pentru ca te iertam cand gresesti sau pentru ca stim sa pedepsim subtil? Ne iubesti pentru ca ai incredere in noi sau pentru ca noi avem incredere in tine? Ne iubesti pentru ca dimineata gasesti micul dejun cald si pentru ca seara ai berea rece cand te uiti la meci? Ne iubesti pentru ca in copilarie asociai mirosul mamei cu dragostea sau pentru ca acum iti place parfumul de dama pe camasa ta? Ne iubesti pentru simplitatea sau misterul nostru? Pana la urma, nu cumva ne iubesti pentru ca stii ca din noi vii si ca alaturi de noi o sa sfarsesti?
P.S. Pana la urma, cine iubeste mai mult femeile? Ele insusi sau barbatii?
Deci..
Bucurati`va de ultimul post filozfic de pe aici. (sau cel putin, ultimul in timpul vacantei!sa nu uitam ca atunci cand incepe scoala rasare si melancolia ca ramele dupa ploaia ce tocmai incepe).
De mult vroiam sa scriu ceva pe tema asta. Dar niciodata nu mi`am gasit cuvintele. Probabil imi e frica de notiunea de "iubire". Sau probabil imi e doar frica sa stiu de ce (sau daca) sunt iubita.
Nu stiu de ce iubiti voi femeile, dar cu siguranta noi stim de ce ne iubim!
Ne iubim pentru ca suntem pasionale, marsave si ipocrite, dar sensibile si frumoase. Ne iubim pentru ca nu trebuie sa schimbam roti la masini sau sa desfundam cazi. Ne iubim pentru ca avem grija de noi si pentru ca putem masca orice imperfectiune. Ne iubim pentru ca ne plac revistele de moda si nu cele cu femei goale. Ne iubim pentru ca putem plange la filme si pentru ca daca ne visam in rochie de mireasa nimeni nu ne va spune ca suntem "gay". Ne iubim pentru ca avem grija de voi atunci cand voua nu va pasa si pentru ca va spunem "te iubesc" ca sa va redam increderea. Ne iubim pentru ca suntem grijulii si noua chiar ne pasa. Ne iubim pentru ca facem o drama din orice. Ne iubim pentru ca suntem aici cand nimeni nu mai spera sa ne gaseasca, pentru ca plecam cand toti se asteapta sa ramanem..Pentru ca suntem imprevizibile, pentru ca iubim din tot sufletul, dar uram si mai aprig...Ne iubim pentru ca in pantecele nostru se petrece singurul miracol in care ne incredem cu totii... Dar mai presus de toate.. Ne iubim pentru ca e in natura noastra sa o facem!
Acum intreba`te.. Tu de ce ne iubesti?
Ne iubesti pentru ca iti suntem mame, surori, neapoate, prietene, amante, iubite, mirese, bunici? Ne iubesti pentru ca suntem mai fine si mai delicate decat tine? Ne iubesti pentru ca avem manechiura ingrijita si par matasos?Ne iubesti pentru ca avem piele fina si buze pline? Ne iubesti pentru ca te iertam cand gresesti sau pentru ca stim sa pedepsim subtil? Ne iubesti pentru ca ai incredere in noi sau pentru ca noi avem incredere in tine? Ne iubesti pentru ca dimineata gasesti micul dejun cald si pentru ca seara ai berea rece cand te uiti la meci? Ne iubesti pentru ca in copilarie asociai mirosul mamei cu dragostea sau pentru ca acum iti place parfumul de dama pe camasa ta? Ne iubesti pentru simplitatea sau misterul nostru? Pana la urma, nu cumva ne iubesti pentru ca stii ca din noi vii si ca alaturi de noi o sa sfarsesti?
P.S. Pana la urma, cine iubeste mai mult femeile? Ele insusi sau barbatii?
"Depresii, dezamagiri, iubiri esuate, cu toti am trecut prin asta, dar gata, treci peste! Incepe o noua era: alti oameni, alti prieteni. Scapa de astia care te fac sa te simti naspa, o sa faci altii noi! Te mariti, faci copil, iei o slujba, devii un pion in sistemul asta si pe urma mori ca noi toti! Daca stai sa pierzi timpu de acum cu dezamgiri nu faci nimic! Maine te duci la concert, te distrezi acolo..Vin vremuri bune!"
Pot sa spun ca m`ai facut confuza?! Da, insa.. A sunat frumos pentru mine! Multumesc..
Am simtit nevoia sa spun asta. Si nu trage concluzii pripite.. E simplu..
P.S. Nu stiu de ce am scris asta. E vina racelii.
(poza preluata de pe metalhead)Playlist-ul serii a fost :
Creeping Death
For Whom The Bell Tolls
Ride The Lightning
Harvester Of Sorrow
Sanitarium
Four Horsemen
And Justice For All
No Remorse
Fade To Black
Master of puppets
Whiplash
Nothing Else Matters
Sad But True
One
Enter Sandman
Last Caress
So What
Seek And Destroy
Cum al cui? Metallica desigur.
O Metallica mai hotarata ca niciodata sa faca show si sa lase cu o amintire placuta pe toti cei din public.
O Metallica recunoscatoare publicului, o Metallica mai mult decat extraordinara!
O Metallica asa cum mi`o voi aminti intotdeauna indiferent de cate concerte (nu) voi mai vedea.
Dar sa vorbim putin despre ce si cum s`a intamplat pe acolo!
Ajunsa la stadion in jurul orei 18.45 (da,nu am intarziat dar nici devreme n`am ajuns) eram socata de dimensiunea cozilor de la intrare.Se pare insa ca organizarea a fost mai buna decat ne`am fi asteptat si in 10 minute eram pe gazon, chiar daca am avut de trecut prin niste balti uriase si staff putin coplesit. La ora aceea aglomeratia nu era covarsitoare si (thank God that I`m a girl) am reusit sa ajung in spatele gardului ce delimita gazoanele.Asteptare..Asteptare si iar asteptare!Un the Sword fara vlaga, fara intentii de a impresiona, cu cateva melodii cantate, care nu faceau altceva decat sa faca publicul mai nerabdator in asteptarea adevaratilor performeri.Apoi a urmat un timp frumos de asteptare in ploaie. (daca i`ar fi adus si pe Down asta nu s`ar fi intamplat) La 21:10 (dupa ceasul meu) s`a declansat haosul! Intreg stadionul scanda "Metallica" pe un mult prea cunoscut fond muzical. Cei din jur faceau pronosticuri cu ce vor incepe show`ul.Balanta a inclinat spre Seek and Destory (si ce ne`am inselat), iar ploaia ne facea sa prevestim titlurile din ziarele de maine:"24.000 de oamenii au pornit o epidemie de pneumonie,in urma a ce va ramane in istorie drept Boala Metallica. Au inceput cu Creeping Death. Nu ma asteptam, piesa energica si total surprinzatoare.
L.E. Si un link micut , in caz ca ii vreti inapoi: http://www.petitiononline.com/a20Lo1y/petition.html
Nu inteleg de ce.Simplu si sec.
De ce se duce totul de rapa? De ce tocmai acum? De ce sunt eu miezul problemei? De ce invinuiesc tocmai ce iubesc? Si mai ales de ce..am ajuns sa nu mai iubesc nimic?
Intre altii imi e mai simplu.Am prieteni pe care ii cunosc de 9 ani.Da, ei sunt Dan si Andreea.Sau Coitsa si Dede (numele de scena).Eram cu toti copii: ingropam porumbei cu petale de trandafiri si cruci facute din ramurele. mancam prajituri si ne simteam bine. Acum am crescut.Ne tin impreuna 4 veri si tot cam atatea ierni.Aa da, si petrecerile, plimbarile, nebuniile, baschetul, jocurile, revelioane si aniversari, esecuri si succese..Ups and downs cum ar spune americanul!
De asemeni, nu as putea s`o uit pe maimutica mea.Alexuta.Sau Grady.Sau ubyta.Sau spune`i cum vrei, tot una din cele mai bune prietene ramane! Prin cate probleme am trecut, povesti de dragoste esuate, probleme de sanatate, rasete, plansete.. Un real montagne-russe, ce sa mai! Dar iata`ne aici, mai unite ca niciodata.
Mai sunt si ceilalti..Gemenii Marius si Razvan, Adi, Cristi and so on.
Am vrut sa`i amintesc pe toti.. Pentru ca vreau sa le multumesc ca sunt aici si ca nu ne lasam doborati de nimicuri!
Aici as vrea sa o mentionez pe Ada.Ea imi e prietena de 7 ani.Nu face parte din nicio gasca, dat tot o iubesc extrem de mult. Ea mi`a dovedit ca stie ce inseamna "prietenia" si ca nu ma va dezamagi. Imi iubesc sora mai mare!Atat.
Love you guys!
(declaratie patetica..I know)
De ce intre ceilalti nu poate fii la fel?
De ce unde investesc mai mult timp si mai multe sentimente nu poate fi totul perfect? In esenta, de ce nu putem fi la fel de uniti?
Stiu, intrebarile mele sunt fara rost.
Am gresit.Dar nimeni nu s`a intrebat daca la randul meu nu mi s`a gresit.
Am dezamagit. Dar nimeni nu s`a intrebat daca eu la randul meu nu am fost cumva dezamagita.
Am inselat asteptarile.Dar nimeni nu s`a intrebat daca mie la randul meu nu m`au fost inselate asteptarile.
Am vorbit urat. Dar nimeni nu s`a intrebat daca mie la randul meu nu mi s`a vorbit urat.
Si nu in ultimul rand..
Am iubit. Dar nimeni nu s`a intrebat daca la randul meu am fost iubita.
Asta e. Oamenii din greseli invata. E timpul pentru un nou capitol in viata mea, fara certuri, dezamagiri, asteptari si sentimente. Dar mai ales, fara ei.. Cei in care aveam incredere deplina, cei pentru care mi`am pus sufletul pe tava!
Mi s`a spus ca pentru tot ce am facut o sa platesc mai devreme sau mai tarziu. Nu stiu daca era un repros sau o multumire. Cu toate astea, ce am facut? Am pus prea mult suflet si nu mi`am lasat prietenii sa fie calcati in picioare?
Voi nu ati invatat ca daca un prieten can`t stand up for himself, I`m gonna do it!..?
Atat..
Restul sta scarjelit undeva in mintea mea.
Poate va mai exista o continuare..
Poate voi gasi un "noi" care sa existe cu adevarat!
Daca nu.. Uitati`ma frumos!
P.S. La asta nu mai am nimic de adaugat, m`ar durea prea tare.. M`am straduit toata viata sa nu insel asteptarile si acum.. Am ramas doar cu ele..
De ce se duce totul de rapa? De ce tocmai acum? De ce sunt eu miezul problemei? De ce invinuiesc tocmai ce iubesc? Si mai ales de ce..am ajuns sa nu mai iubesc nimic?
Intre altii imi e mai simplu.Am prieteni pe care ii cunosc de 9 ani.Da, ei sunt Dan si Andreea.Sau Coitsa si Dede (numele de scena).Eram cu toti copii: ingropam porumbei cu petale de trandafiri si cruci facute din ramurele. mancam prajituri si ne simteam bine. Acum am crescut.Ne tin impreuna 4 veri si tot cam atatea ierni.Aa da, si petrecerile, plimbarile, nebuniile, baschetul, jocurile, revelioane si aniversari, esecuri si succese..Ups and downs cum ar spune americanul!
De asemeni, nu as putea s`o uit pe maimutica mea.Alexuta.Sau Grady.Sau ubyta.Sau spune`i cum vrei, tot una din cele mai bune prietene ramane! Prin cate probleme am trecut, povesti de dragoste esuate, probleme de sanatate, rasete, plansete.. Un real montagne-russe, ce sa mai! Dar iata`ne aici, mai unite ca niciodata.
Mai sunt si ceilalti..Gemenii Marius si Razvan, Adi, Cristi and so on.
Am vrut sa`i amintesc pe toti.. Pentru ca vreau sa le multumesc ca sunt aici si ca nu ne lasam doborati de nimicuri!
Aici as vrea sa o mentionez pe Ada.Ea imi e prietena de 7 ani.Nu face parte din nicio gasca, dat tot o iubesc extrem de mult. Ea mi`a dovedit ca stie ce inseamna "prietenia" si ca nu ma va dezamagi. Imi iubesc sora mai mare!Atat.
Love you guys!
(declaratie patetica..I know)
De ce intre ceilalti nu poate fii la fel?
De ce unde investesc mai mult timp si mai multe sentimente nu poate fi totul perfect? In esenta, de ce nu putem fi la fel de uniti?
Stiu, intrebarile mele sunt fara rost.
Am gresit.Dar nimeni nu s`a intrebat daca la randul meu nu mi s`a gresit.
Am dezamagit. Dar nimeni nu s`a intrebat daca eu la randul meu nu am fost cumva dezamagita.
Am inselat asteptarile.Dar nimeni nu s`a intrebat daca mie la randul meu nu m`au fost inselate asteptarile.
Am vorbit urat. Dar nimeni nu s`a intrebat daca mie la randul meu nu mi s`a vorbit urat.
Si nu in ultimul rand..
Am iubit. Dar nimeni nu s`a intrebat daca la randul meu am fost iubita.
Asta e. Oamenii din greseli invata. E timpul pentru un nou capitol in viata mea, fara certuri, dezamagiri, asteptari si sentimente. Dar mai ales, fara ei.. Cei in care aveam incredere deplina, cei pentru care mi`am pus sufletul pe tava!
Mi s`a spus ca pentru tot ce am facut o sa platesc mai devreme sau mai tarziu. Nu stiu daca era un repros sau o multumire. Cu toate astea, ce am facut? Am pus prea mult suflet si nu mi`am lasat prietenii sa fie calcati in picioare?
Voi nu ati invatat ca daca un prieten can`t stand up for himself, I`m gonna do it!..?
Atat..
Restul sta scarjelit undeva in mintea mea.
Poate va mai exista o continuare..
Poate voi gasi un "noi" care sa existe cu adevarat!
Daca nu.. Uitati`ma frumos!
P.S. La asta nu mai am nimic de adaugat, m`ar durea prea tare.. M`am straduit toata viata sa nu insel asteptarile si acum.. Am ramas doar cu ele..
Retrag tot ce am spus in post`ul anterior.
In seara asta am spus:"Sunt confuza!"
P.S. Even Gods make mistakes and I`m no better!
In seara asta am spus:"Sunt confuza!"
P.S. Even Gods make mistakes and I`m no better!
In ultima vreme imi pare ca toti barbatii/baietii/adolescentii nu au decat o singura fraza demna de spus:"Sunt confuz!"
In curand cred ca o sa ajungem la stadiul de a spune ca ne ducem pana la baie (evident pentru..a ne reimprospata machiajul), iar ei sa ne raspunda: Sunt confuz, nu cred ca am inteles prea bine ce ai de gand!
Pana la urma, de unde atata confuzie? Mie fraza asta imi da senzatia ca sunt o bestie primitiva care nu poate vorbi/actiona pe intelesul celorlalti. Totusi, cred ca, mai degraba, problema e in mintea lor!
Man ca be so..(searching for a word..)..stupid sometimes!
Stiu am jignit toata rasa masculina, imi veti sari toti in cap cu scuze de genul: "Eu nu fac asa!"
Asta e alta fraza prea des uzitata, dar sa nu deviem de la subiect.
Spuneti ca voi nu faceti asa ceva? N`ati spus niciodata ca sunteti confuzi? Atunci cu siguranta, ati gandit`o!
Acum poate imi explicati si mie de unde provine confuzia asta? Nu,nu din faptele noastre. Daca ati cauta putin sau ati gandi si mai putin (si uite asa, iar m`ati facut sa va jignesc) v`ati da seama ca femeile/fetele/adolescentele actioneaza dupa reguli simple. Uneori mai mult sau mai putin corecte, ajungandu`se chiar la parsivitate, dar totusi simple. Iubim si o dovedim! Uram si ne razbunam! Traim si ne place!
Nu mai intelegi nimic? Esti cumva... Confuz?! Atunci iti explic eu...
Confuzie= Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme)
Asta spune DEX-ul.
Eu spun asa:
Confuzie= Stare creata de subconsitent in mintea barbatului, atunci cand nivelul de fotbal/bere/glume proaste creste peste limita si nu ii mai permite acestuia sa analizeze faptele/spusele.
Intotdeauna e mai usor sa te scuzi (sau acuzi..) decat sa rezolvi ceva!
Sau poate ca nu...
Cred ca intr`o zi o sa infiintez o campanie impotriva acestei fraze!
P.S. O sa spuneti ca amy e nebuna, se ia de barbati, e si mai rea decat de obicei..Dar chiar nu v`ati saturat de scuze?
In curand cred ca o sa ajungem la stadiul de a spune ca ne ducem pana la baie (evident pentru..a ne reimprospata machiajul), iar ei sa ne raspunda: Sunt confuz, nu cred ca am inteles prea bine ce ai de gand!
Pana la urma, de unde atata confuzie? Mie fraza asta imi da senzatia ca sunt o bestie primitiva care nu poate vorbi/actiona pe intelesul celorlalti. Totusi, cred ca, mai degraba, problema e in mintea lor!
Man ca be so..(searching for a word..)..stupid sometimes!
Stiu am jignit toata rasa masculina, imi veti sari toti in cap cu scuze de genul: "Eu nu fac asa!"
Asta e alta fraza prea des uzitata, dar sa nu deviem de la subiect.
Spuneti ca voi nu faceti asa ceva? N`ati spus niciodata ca sunteti confuzi? Atunci cu siguranta, ati gandit`o!
Acum poate imi explicati si mie de unde provine confuzia asta? Nu,nu din faptele noastre. Daca ati cauta putin sau ati gandi si mai putin (si uite asa, iar m`ati facut sa va jignesc) v`ati da seama ca femeile/fetele/adolescentele actioneaza dupa reguli simple. Uneori mai mult sau mai putin corecte, ajungandu`se chiar la parsivitate, dar totusi simple. Iubim si o dovedim! Uram si ne razbunam! Traim si ne place!
Nu mai intelegi nimic? Esti cumva... Confuz?! Atunci iti explic eu...
Confuzie= Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme)
Asta spune DEX-ul.
Eu spun asa:
Confuzie= Stare creata de subconsitent in mintea barbatului, atunci cand nivelul de fotbal/bere/glume proaste creste peste limita si nu ii mai permite acestuia sa analizeze faptele/spusele.
Intotdeauna e mai usor sa te scuzi (sau acuzi..) decat sa rezolvi ceva!
Sau poate ca nu...
Cred ca intr`o zi o sa infiintez o campanie impotriva acestei fraze!
P.S. O sa spuneti ca amy e nebuna, se ia de barbati, e si mai rea decat de obicei..Dar chiar nu v`ati saturat de scuze?
Bine. Pentru azi aveam alta idee: "Somtimes it feels good to be a girl", dar tot citind pe blog`urile altora mi`am dat seama ca am o problema care ma macina mai tare...
Observ ca a ajuns problema nationala lupta dintre rockeri si cocalari. Daca o putem numi "lupta". Uneori observ ca traim in ignoranta, fiecare dintre cele doua parti ignorand`o pe cealalta si jignind doar lipsa de cultura pe de`o parte, iar pe celalalta parte un lucru pe care nu il inteleg.
Asa ca m`am hotarat sa va spun o mica povestioara de pe vremea cand eram tanara si mai linistita.
Se facea ca eram la sfarsitul clasei a 8-a, exact inainte de banchet. In clasa noastra deja devenise un obicei mersul la teatru. Nu ne pasa daca mai vazusem piesa de 5 ori, vroiam sa o revedem. Dovada ca unii inca mai vor sa`si dezvolte latura artistica, speram eu. Si uite asa, ne`am trezit cumparand biletele de la profesoara de tehnologie. Brusc, o colega ii cere doua bilete. Pentru ea si pentru prietenul ei (La inceput ne`am revoltat spunand ca trebuia sa fie o "chestie" intre noi, apoi ne`am hotarat sa ii acordam circumstante atenuante) .
Se facea ca ajung linistita la piesa de teatru, imi imbratisez colegele si il vad. Da, era un cocalar. Si da, se vedea asta. Am hotarat sa trec, chiar mai linistita decat ajunsesem, peste acest "mic" detaliu.
Era "D`ale carnavalului". O piesa superba pe care o mai vazusem, insa in alta distributie. Se stinse lumina, liniste si pace. Primul act, al doilea act. Pauza. In pauza, cocalarul cu pricina, se ridica revoltat si incepe sa strige, citez: "De ce nu ma lasa astia sa fumez aicea?" Am hotarat sa ma prefac ca nu am auzit nimic si ca nu mi`am dat seama ca nu mai pasise niciodata intr`o sala de teatru in cei 18 ani de viata (ciudat, eu prima data am fost la teatru pe la vreo 4 ani si nu`mi amintesc sa fi avut astfel de manifestari).
Asta nu a fost cireasa de pe tort. Nu, nicidecum. Apoi a inceput sa ne jigneasca pe mine si pe prietena mea spunand lucruri gen "Voi, punkistii astia nespalati" (precizez ca nu ies din casa fara sa folosesc un antiperspirant Vichy si o picatura de parfum J`adore..Pe cand el nu stiu daca a trecut de stadiul de "aftersheiv" contrafacut) .Singura mea replica a fost "Decat taran cu cultura de porumb la usa, ca tine, mai bine ca noi." (da,cu accent pe "cu cu"). Deja la actul al 3-lea a simtit nevoia subita sa plece, probabil realizand ca nu e de el.
Credeati ca aici se termina prostia? Nu, nicidecum.
Am auzit`o pe colega mea laudandu`se ca va veni cu prietenul la banchet. I`am scos ideea preaminunata din cap si m`am decis sa ignor gradul de stupizenie al amandurora. Apoi... Pfff... Boom! In ziua banchetului mergeam , culmea tot cu prietena cea mai buna, dinspre mall inspre restaurantul unde se tinea petrecerea. Deodata, la coltul strazii aud "Auzi, auzi... Poti sa o chemi si tu pe Ramona?". Intorc capul putin uimita: la banchetul organizat de mine pentru mine si colegii mei, apare el..Taranul cu porumbul! I`am raspuns sec si ironic:"Nu,nu cred ca pot!". Reactia nu a intarziat sa apara: m`a trimis la origini si mi`a spus ca sunt proasta. Iar de parca asta nu ar fi fost de ajuns, brusc s`a hotarat sa ma si scuipe pe rochie.
Acum credeti in diferenta de cultura dintre cele doua categorii?
P.S. De dragul Universitatii, citeste o carte!
Observ ca a ajuns problema nationala lupta dintre rockeri si cocalari. Daca o putem numi "lupta". Uneori observ ca traim in ignoranta, fiecare dintre cele doua parti ignorand`o pe cealalta si jignind doar lipsa de cultura pe de`o parte, iar pe celalalta parte un lucru pe care nu il inteleg.
Asa ca m`am hotarat sa va spun o mica povestioara de pe vremea cand eram tanara si mai linistita.
Se facea ca eram la sfarsitul clasei a 8-a, exact inainte de banchet. In clasa noastra deja devenise un obicei mersul la teatru. Nu ne pasa daca mai vazusem piesa de 5 ori, vroiam sa o revedem. Dovada ca unii inca mai vor sa`si dezvolte latura artistica, speram eu. Si uite asa, ne`am trezit cumparand biletele de la profesoara de tehnologie. Brusc, o colega ii cere doua bilete. Pentru ea si pentru prietenul ei (La inceput ne`am revoltat spunand ca trebuia sa fie o "chestie" intre noi, apoi ne`am hotarat sa ii acordam circumstante atenuante) .
Se facea ca ajung linistita la piesa de teatru, imi imbratisez colegele si il vad. Da, era un cocalar. Si da, se vedea asta. Am hotarat sa trec, chiar mai linistita decat ajunsesem, peste acest "mic" detaliu.
Era "D`ale carnavalului". O piesa superba pe care o mai vazusem, insa in alta distributie. Se stinse lumina, liniste si pace. Primul act, al doilea act. Pauza. In pauza, cocalarul cu pricina, se ridica revoltat si incepe sa strige, citez: "De ce nu ma lasa astia sa fumez aicea?" Am hotarat sa ma prefac ca nu am auzit nimic si ca nu mi`am dat seama ca nu mai pasise niciodata intr`o sala de teatru in cei 18 ani de viata (ciudat, eu prima data am fost la teatru pe la vreo 4 ani si nu`mi amintesc sa fi avut astfel de manifestari).
Asta nu a fost cireasa de pe tort. Nu, nicidecum. Apoi a inceput sa ne jigneasca pe mine si pe prietena mea spunand lucruri gen "Voi, punkistii astia nespalati" (precizez ca nu ies din casa fara sa folosesc un antiperspirant Vichy si o picatura de parfum J`adore..Pe cand el nu stiu daca a trecut de stadiul de "aftersheiv" contrafacut) .Singura mea replica a fost "Decat taran cu cultura de porumb la usa, ca tine, mai bine ca noi." (da,cu accent pe "cu cu"). Deja la actul al 3-lea a simtit nevoia subita sa plece, probabil realizand ca nu e de el.
Credeati ca aici se termina prostia? Nu, nicidecum.
Am auzit`o pe colega mea laudandu`se ca va veni cu prietenul la banchet. I`am scos ideea preaminunata din cap si m`am decis sa ignor gradul de stupizenie al amandurora. Apoi... Pfff... Boom! In ziua banchetului mergeam , culmea tot cu prietena cea mai buna, dinspre mall inspre restaurantul unde se tinea petrecerea. Deodata, la coltul strazii aud "Auzi, auzi... Poti sa o chemi si tu pe Ramona?". Intorc capul putin uimita: la banchetul organizat de mine pentru mine si colegii mei, apare el..Taranul cu porumbul! I`am raspuns sec si ironic:"Nu,nu cred ca pot!". Reactia nu a intarziat sa apara: m`a trimis la origini si mi`a spus ca sunt proasta. Iar de parca asta nu ar fi fost de ajuns, brusc s`a hotarat sa ma si scuipe pe rochie.
Acum credeti in diferenta de cultura dintre cele doua categorii?
P.S. De dragul Universitatii, citeste o carte!
Tu chiar credeai ca orice masca, din cele care vor cadea, nu va lasa urme?
Gandeste`te pentru o clipa cum ar fi..Ai vrea sa zambesti, iti pui masca fericita si pleci. Hey! dar stai o clipa.. Tu faci asta deja!
Toti iti vad zambetul si sunt captivati pentru o clipa de misterul de care dai dovada (de ar stii ei ca e doar o aparenta, ca nu exista mister, ca de fapt e doar felul tau de a te face remarcat). Ochii tai captiveaza, in privirea ta e o sclipire aparte. Inceteaza! Nu iti dai seama ca in jur "gasculitele" se lasa pacalite si incep sa te "aprecieze"? Sau stai o clipa...Asta era ideea!
In alta zi iti pui masca trista lasand`o pe cea fericita deoparte. Si acum reusesti sa inseli vigilenta tuturor si sa pozezi in victima perfecta. Totusi reusesti sa zambesti. Toti apreciaza asta. Poti zambi si in cele mai dificile momente! Inca o "calitate" pe lista.
In alta zi faci pe cuceritorul si lasi si cealalta masca deoparte. Asa iti sta cel mai bine. Incep sa se vada unele lucruri adevarate.. Nu dai doi bani pe cuvinte importante, nu apreciezi nimic in afara de naivitate si mai ales, adori sa fii in centrul atentiei.
Brusc, lumea ta se clatina.. Cineva ti`a descoperit adevarata fata... Ia spune, te asteptai sa fie cel mai bun prieten? Te asteptai sa mai afle si altii? Stii tu, "unui secret bun nu ii sta bine singur"! Asta e.. Cum ar spune americanul.. What goes around comes back around!
Nu incerca sa iti recapeti mastile, in drumul tau mult prea grabit spre glorie ai uitat sa le pastrezi.. Procedai cu ele asa cum procedezi si cu oamenii: Ii folosesti, apoi ii arunci!
Incearca acum.. Poti aduna toate mastile si o poti lua de la capat sau poti indrepta totul.. Ce alegi?
P.S. Post`ul asta e pentru ca mi s`a spus ca pot fi subtila in cel mai dureros mod cu putinta
Gandeste`te pentru o clipa cum ar fi..Ai vrea sa zambesti, iti pui masca fericita si pleci. Hey! dar stai o clipa.. Tu faci asta deja!
Toti iti vad zambetul si sunt captivati pentru o clipa de misterul de care dai dovada (de ar stii ei ca e doar o aparenta, ca nu exista mister, ca de fapt e doar felul tau de a te face remarcat). Ochii tai captiveaza, in privirea ta e o sclipire aparte. Inceteaza! Nu iti dai seama ca in jur "gasculitele" se lasa pacalite si incep sa te "aprecieze"? Sau stai o clipa...Asta era ideea!
In alta zi iti pui masca trista lasand`o pe cea fericita deoparte. Si acum reusesti sa inseli vigilenta tuturor si sa pozezi in victima perfecta. Totusi reusesti sa zambesti. Toti apreciaza asta. Poti zambi si in cele mai dificile momente! Inca o "calitate" pe lista.
In alta zi faci pe cuceritorul si lasi si cealalta masca deoparte. Asa iti sta cel mai bine. Incep sa se vada unele lucruri adevarate.. Nu dai doi bani pe cuvinte importante, nu apreciezi nimic in afara de naivitate si mai ales, adori sa fii in centrul atentiei.
Brusc, lumea ta se clatina.. Cineva ti`a descoperit adevarata fata... Ia spune, te asteptai sa fie cel mai bun prieten? Te asteptai sa mai afle si altii? Stii tu, "unui secret bun nu ii sta bine singur"! Asta e.. Cum ar spune americanul.. What goes around comes back around!
Nu incerca sa iti recapeti mastile, in drumul tau mult prea grabit spre glorie ai uitat sa le pastrezi.. Procedai cu ele asa cum procedezi si cu oamenii: Ii folosesti, apoi ii arunci!
Incearca acum.. Poti aduna toate mastile si o poti lua de la capat sau poti indrepta totul.. Ce alegi?
P.S. Post`ul asta e pentru ca mi s`a spus ca pot fi subtila in cel mai dureros mod cu putinta
Pe un fundal mai mult sau mai putin trist asigurat de fulgere si "bug mafia-poveste" am ascultat parerea lor despre mine..
Dana: Peste ammy am sarit- gata fata ..stim ca esti indragostita si ar trebui sa crezi ce ti se zice in fata ...Risca!Poate castigi si daca nu...Si asa nu pierzi nimic!! Crede in tine si in cei din jurul tau!
Mada: Amy eu tin enorm de mult la tine si va iubesc p fiecare si crede'ma pe cuvant ca el nu stie ca il placi!
Elia: Ami...pff...nu cred ca as putea spune mai mult decat "adorate-as"....esti cea mai buna prietena si asa vei ramane...chiar daca ne certam ca proastele...stii bine ca insemni mult pt mine.
Eu: eu?eu sunt o nesuferita si jumatate.sunt o scorpie.sunt rea si egoista.da ba..dar nu stiti voi cat suflet pun eu in toate.si mai vad si dincolo de ambalaj... [partea cea mai proasta e ca fac urat cand sunt obosita.]
Naila: trebuie sa marturisesc ca m`a deranjat extrem de mult faptul ca ai spus faza aia...imi este greu sa trec peste asta....dar tot tin la tine foarte tare si te iubesc
Adina: ammy.. nuj ce sa zic..atat despre tine cat si despre elia.. v`am cunoscut dintr`o tampenie.. banii de tabara ai lui cata .. [god cata ruleaza].. si de atunci.. am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem.te iubesc ammy pentru ca esti tu.pentru felul in care ne tratezi pentru ca atunci cand iubesti pe cineva.. iubesti!cu tot cuvantul.. si pentru ca imi esti o adevrata prietena.si vreau sa stii ca orice as face.. sau s'ar intampla.. te iubesc te iubesc din tot sufletul. stiu ca mereu sunt impulsiva si.. actionez fara sa gandesc.. dar.. love me as i am! Si si si te iubeeeeeeesc! Nu uita.Orice ar fi.. Te iubesc!
Alina: Sa fiu sincera...atunci cand am vazuto pentru "the first time"...nu prea o placeam...dar am observat multe lucruri la ea...este o persoana foarte sensibila,o persoana iubitoare..si indiferent de situatie este mereu cu zambetul pe buze...lucru pe care l`am observat in special in aceasta seara...Te iubesc fato!
Cam asta e parerea prietenilor despre mine..A ta care este??
:)
P.S. Eu nu va iubesc pentru ca ati vorbit frumos..Eu va iubesc pentru ca sunteti speciali!
Dana: Peste ammy am sarit- gata fata ..stim ca esti indragostita si ar trebui sa crezi ce ti se zice in fata ...Risca!Poate castigi si daca nu...Si asa nu pierzi nimic!! Crede in tine si in cei din jurul tau!
Mada: Amy eu tin enorm de mult la tine si va iubesc p fiecare si crede'ma pe cuvant ca el nu stie ca il placi!
Elia: Ami...pff...nu cred ca as putea spune mai mult decat "adorate-as"....esti cea mai buna prietena si asa vei ramane...chiar daca ne certam ca proastele...stii bine ca insemni mult pt mine.
Eu: eu?eu sunt o nesuferita si jumatate.sunt o scorpie.sunt rea si egoista.da ba..dar nu stiti voi cat suflet pun eu in toate.si mai vad si dincolo de ambalaj... [partea cea mai proasta e ca fac urat cand sunt obosita.]
Naila: trebuie sa marturisesc ca m`a deranjat extrem de mult faptul ca ai spus faza aia...imi este greu sa trec peste asta....dar tot tin la tine foarte tare si te iubesc
Adina: ammy.. nuj ce sa zic..atat despre tine cat si despre elia.. v`am cunoscut dintr`o tampenie.. banii de tabara ai lui cata .. [god cata ruleaza].. si de atunci.. am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem.te iubesc ammy pentru ca esti tu.pentru felul in care ne tratezi pentru ca atunci cand iubesti pe cineva.. iubesti!cu tot cuvantul.. si pentru ca imi esti o adevrata prietena.si vreau sa stii ca orice as face.. sau s'ar intampla.. te iubesc te iubesc din tot sufletul. stiu ca mereu sunt impulsiva si.. actionez fara sa gandesc.. dar.. love me as i am! Si si si te iubeeeeeeesc! Nu uita.Orice ar fi.. Te iubesc!
Alina: Sa fiu sincera...atunci cand am vazuto pentru "the first time"...nu prea o placeam...dar am observat multe lucruri la ea...este o persoana foarte sensibila,o persoana iubitoare..si indiferent de situatie este mereu cu zambetul pe buze...lucru pe care l`am observat in special in aceasta seara...Te iubesc fato!
Cam asta e parerea prietenilor despre mine..A ta care este??
:)
P.S. Eu nu va iubesc pentru ca ati vorbit frumos..Eu va iubesc pentru ca sunteti speciali!
Nu incerca. Nu vei reusi sa scrii asa niciodata. Nu te incuia in camera ta cu draperiile trase si cu muzica la maxim. Nu scrie lucruri marete, dar in esenta fara rost. Nu iti lua laptop`ul. Nu te aseza singur pe o banca in parc cautandu`ti inspiratia printre frunzele cazatoare sau in ochii indragostitilor. Nu face nimic din ce auzi ca fac marii scritori. Ei au experienta de viata, tu ce ai?
Daca ai sta sa analizezi ti`ai da seama ca ai multa imaginatie si un dram de nebunie. Foloseste`le!
Iesi din casa ascultand cea mai fara sens melodie pe care o stii, mergi, priveste oamenii. Acum opreste`te! Opreste muzica, nu mai pasi, inchide ochii pentru o clipa. Unde te vezi?
Deschide ochii! Ce vezi in jurul tau? Ce iti inspira zgomotele urbane? Cum iti imaginezi povestea cersetorului de la colt sau a celui care a contruit un restaurant pe locul parcului tau preferat? In ce culoare vezi ziua de azi? Hey! Ce faci? Uiti sa traiesti. Nu mai fii poetic. Ia`o din loc. Traieste!
Fa multe fotografii. Ai sa intelegi mai tarziu. Surprinde fiecare moment important. Mai tarziu iti vei da seama ca fiecare fotografie transmite trairi si iti aduce mai aproape amintiri. Orice amintire va deveni pretioasa mai devreme sau mai tarziu, cand vei putea vorbi deschis despre orice. Tine minte asta!
Multumeste`le prietenilor ca sunt acolo pentru tine, ca uneori sunt ironici, isterici, de nesuportat..Dar ca intotedeauna ii iubesti!
Multumeste`le parintilor ca nu te`au lasat la maternitate cand te`ai nascut si ca fara ajutorul lor nu ai fi ajuns atat de departe!
Multumeste`i vanzatoarei de la colt ca iti pastra mereu bomboanele preferate cand erai copil!
Si nu in ultimul rand...
Multumeste`ti tie ca ai luat intotdeauna deciziile corecte si ca ai avut vointa de a te impune in tot ce ai realizat!
Iar data viitoare cand mai vezi un curcubeu..Multumeste`i cerului ca aduce culoare in viata ta!
Incearca sa intelegi ca nu tine de decor, ci de actori. Nu tine de compozitor, ci de muzicieni.Nu tine de albina, ci de polen.Nu tine de graba, ci de timp.Nu tine de dragoste, ci de indragostit. Nu tine de imaginatie, ci de tine!
Pare ca nimic nu are logica, dar incerca ceva..
Aseaza`te la birou cu o foaie si un creion in fata..
Asa`i ca acum ai despre ce sa scrii?
P.S. Daca nu, macar apuca`te de desenat! :)
Daca ai sta sa analizezi ti`ai da seama ca ai multa imaginatie si un dram de nebunie. Foloseste`le!
Iesi din casa ascultand cea mai fara sens melodie pe care o stii, mergi, priveste oamenii. Acum opreste`te! Opreste muzica, nu mai pasi, inchide ochii pentru o clipa. Unde te vezi?
Deschide ochii! Ce vezi in jurul tau? Ce iti inspira zgomotele urbane? Cum iti imaginezi povestea cersetorului de la colt sau a celui care a contruit un restaurant pe locul parcului tau preferat? In ce culoare vezi ziua de azi? Hey! Ce faci? Uiti sa traiesti. Nu mai fii poetic. Ia`o din loc. Traieste!
Fa multe fotografii. Ai sa intelegi mai tarziu. Surprinde fiecare moment important. Mai tarziu iti vei da seama ca fiecare fotografie transmite trairi si iti aduce mai aproape amintiri. Orice amintire va deveni pretioasa mai devreme sau mai tarziu, cand vei putea vorbi deschis despre orice. Tine minte asta!
Multumeste`le prietenilor ca sunt acolo pentru tine, ca uneori sunt ironici, isterici, de nesuportat..Dar ca intotedeauna ii iubesti!
Multumeste`le parintilor ca nu te`au lasat la maternitate cand te`ai nascut si ca fara ajutorul lor nu ai fi ajuns atat de departe!
Multumeste`i vanzatoarei de la colt ca iti pastra mereu bomboanele preferate cand erai copil!
Si nu in ultimul rand...
Multumeste`ti tie ca ai luat intotdeauna deciziile corecte si ca ai avut vointa de a te impune in tot ce ai realizat!
Iar data viitoare cand mai vezi un curcubeu..Multumeste`i cerului ca aduce culoare in viata ta!
Incearca sa intelegi ca nu tine de decor, ci de actori. Nu tine de compozitor, ci de muzicieni.Nu tine de albina, ci de polen.Nu tine de graba, ci de timp.Nu tine de dragoste, ci de indragostit. Nu tine de imaginatie, ci de tine!
Pare ca nimic nu are logica, dar incerca ceva..
Aseaza`te la birou cu o foaie si un creion in fata..
Asa`i ca acum ai despre ce sa scrii?
P.S. Daca nu, macar apuca`te de desenat! :)
Copilul din mine trage sa moara.Asa ca m`am hotarat sa il trimit sa aiba o discutie serioasa cu adultul care zace in penumbra sufletului inca tanar.Urma sa fie o discutie interminabila, dar plina de invataminte..
Adultul incepu discutia pe un ton mult prea formal, poate putin taios:
-Ce cauti aici copile?Ai venit sa cauti indrumarea celui invtat?Ai venit sa`ti recunosti lipsurile si sa inveti din propriile`ti greseli?!
-Nu,din contra.Fara gresesile mele tu nu ai fi existat.Nu ai fi atins "perfectiunea" cu care te mandresti acum.Vroiam doar sa te intreb cum vezi tu viata.Iti e usor?Daca aroganta ta iti va da voie sa`mi raspunzi, sper sa o faci cu sinceritate.
-Iarta`ma copile pentru lipsa de blandete.Lumea din jur m`a facut sa uit de orice urma de omenie pe care o mai dovedeam rareori.Nu,nu imi e usor.As da totul sa revin la varsta ta, la problemele copilariei,la jocul de sotron!
-Adica..Tu nu te joci sotron,nu mananci acadele,nu te dai cu sania..Tu nu visezi???!!!
-Ba visez copile, uneori cu ochii deschisi.
-Si..In ce culori visezi?
-Visele mele si`au pierdut demult culoarea..Alb-negru copile.
-Imi pare rau, inseamna ca lumea ta e tare`tare trista.
-Intr`adevar copile.Lumea mea e trista in comparatie cu a ta.Spune`mi, tu visezi colorat?
-Da.In culori stridente.Am visat marea mov si cerul galben, chiar aseara.
-Copile, dar oamenii nu pot visa in culori!
-Minciuni!Imaginatia noastra are un infinit de variante.De ce nu ne`am stradui sa dam culori viselor noastre?De ce sa nu fim veseli?Tu ai zambit vreodata?intreaba cu o oarecare spaima in glas copilul.
-Da, zambesc cand te vad pe tine fericit.
-Eu cum as putea sa te vad fericit?Eu nu te inteleg,nu iti inteleg starile si trairile..Tu esti doar o proiectie a mea in viitor.
-Cauta in imaginatia ta copile!Imagineaza`ti ce te va face fericit cand vei creste.Atunci ma vei vedea zambind si bucurandu`ma de viata!
-Doar in imaginatia mea spui?Zambeste`mi acum!Vreau sa`ti vad zambetul pentru a stii la ce sa ma gandesc.
-Nu pot..
-Trebuie sa poti.Cineva ti`a furat zambetul?!
-Da copile, orasul asta mi`a furat zambetul!
-Si nu il aresteaza nimeni?
-Ma faci sa rad.Nu, nu il aresteaza.
-Atunci de ce nu ii dau macar amenda?
-Copile, orasul e o notiune abstracta.Stiu, nu intelegi prea multe.Pot sa`ti spun doar ca singura cale sa zambesc din nou e sa fug cat mai departe de aici.
-Si de ce nu fugi?As putea sa te insotesc.
-Nu pot.Sunt lucruri care ma tin aici.
-Daca te tin aici inseamna ca sunt importante pentru tine si ca poti sa te bucuri de ele.Eu am considerat ca nu mai am pentru ce sa ma bucur si am hotarat sa mor, sa te las pe tine in locul meu.Tu poti suporta mai usor.Eu nu sunt destul de puternic!
-Ba da,trebuie sa fii.Altfel nu as fi ajuns aici,cu toata experienta de viata si cu toate amintirile astea.
-Chiar crezi asta?
-Da,cred.
-Si atunci de ce nu fugim o perioada impreuna?Putem gasi lucruri care sa ne faca fericiti si pentru care apoi sa traim cu zambetul pe buze.
-Fa tu asta si pentru mine copile.Eu nu pot.
-Nu pot sa fug fara tine.Vezi tu,depindem unul de celalalt.Momentan,suntem un tot unitar.Pana nu ma hotarasc ca timpul meu a trecut, suntem doi in unul.Suntem ying si yang.Totusi, cred ca pot fugi.Crezi ca te poti descurca singur?Crezi ca adultul va face fata?
-Nu cred copile.Inca mai am nevoie de tine.fara tine,ar ajunge doar un suflet gol!Ramai alaturi de mine inca putin.Putem invata unul de la celalalt ce este fericirea.
-Si cand voi afla?
-Atunci va fi timpul sa pleci fara lipsit de regrete.
-De ce?
-Pentru ca adolescentul e imbinarea perfecta dintre noi doi.E copilul care refuza sa se maturizeze devenind astfel adult si e adultul care ar dori sa ramana copil.E prea confuz tot ce iti spun?
-Da.
-Vezi tu, tocmai de asta te rog sa mai ramai.
-Bine voi ramane.Dar doar cat vei avea nevoie de mine.Apoi drumul meu va fi neantul.
P.S. Post inspirat de un alt blog.Ideea discutiei intre cele doua personaje nu e tocmai originala, dar a fost adaptata.
Adultul incepu discutia pe un ton mult prea formal, poate putin taios:
-Ce cauti aici copile?Ai venit sa cauti indrumarea celui invtat?Ai venit sa`ti recunosti lipsurile si sa inveti din propriile`ti greseli?!
-Nu,din contra.Fara gresesile mele tu nu ai fi existat.Nu ai fi atins "perfectiunea" cu care te mandresti acum.Vroiam doar sa te intreb cum vezi tu viata.Iti e usor?Daca aroganta ta iti va da voie sa`mi raspunzi, sper sa o faci cu sinceritate.
-Iarta`ma copile pentru lipsa de blandete.Lumea din jur m`a facut sa uit de orice urma de omenie pe care o mai dovedeam rareori.Nu,nu imi e usor.As da totul sa revin la varsta ta, la problemele copilariei,la jocul de sotron!
-Adica..Tu nu te joci sotron,nu mananci acadele,nu te dai cu sania..Tu nu visezi???!!!
-Ba visez copile, uneori cu ochii deschisi.
-Si..In ce culori visezi?
-Visele mele si`au pierdut demult culoarea..Alb-negru copile.
-Imi pare rau, inseamna ca lumea ta e tare`tare trista.
-Intr`adevar copile.Lumea mea e trista in comparatie cu a ta.Spune`mi, tu visezi colorat?
-Da.In culori stridente.Am visat marea mov si cerul galben, chiar aseara.
-Copile, dar oamenii nu pot visa in culori!
-Minciuni!Imaginatia noastra are un infinit de variante.De ce nu ne`am stradui sa dam culori viselor noastre?De ce sa nu fim veseli?Tu ai zambit vreodata?intreaba cu o oarecare spaima in glas copilul.
-Da, zambesc cand te vad pe tine fericit.
-Eu cum as putea sa te vad fericit?Eu nu te inteleg,nu iti inteleg starile si trairile..Tu esti doar o proiectie a mea in viitor.
-Cauta in imaginatia ta copile!Imagineaza`ti ce te va face fericit cand vei creste.Atunci ma vei vedea zambind si bucurandu`ma de viata!
-Doar in imaginatia mea spui?Zambeste`mi acum!Vreau sa`ti vad zambetul pentru a stii la ce sa ma gandesc.
-Nu pot..
-Trebuie sa poti.Cineva ti`a furat zambetul?!
-Da copile, orasul asta mi`a furat zambetul!
-Si nu il aresteaza nimeni?
-Ma faci sa rad.Nu, nu il aresteaza.
-Atunci de ce nu ii dau macar amenda?
-Copile, orasul e o notiune abstracta.Stiu, nu intelegi prea multe.Pot sa`ti spun doar ca singura cale sa zambesc din nou e sa fug cat mai departe de aici.
-Si de ce nu fugi?As putea sa te insotesc.
-Nu pot.Sunt lucruri care ma tin aici.
-Daca te tin aici inseamna ca sunt importante pentru tine si ca poti sa te bucuri de ele.Eu am considerat ca nu mai am pentru ce sa ma bucur si am hotarat sa mor, sa te las pe tine in locul meu.Tu poti suporta mai usor.Eu nu sunt destul de puternic!
-Ba da,trebuie sa fii.Altfel nu as fi ajuns aici,cu toata experienta de viata si cu toate amintirile astea.
-Chiar crezi asta?
-Da,cred.
-Si atunci de ce nu fugim o perioada impreuna?Putem gasi lucruri care sa ne faca fericiti si pentru care apoi sa traim cu zambetul pe buze.
-Fa tu asta si pentru mine copile.Eu nu pot.
-Nu pot sa fug fara tine.Vezi tu,depindem unul de celalalt.Momentan,suntem un tot unitar.Pana nu ma hotarasc ca timpul meu a trecut, suntem doi in unul.Suntem ying si yang.Totusi, cred ca pot fugi.Crezi ca te poti descurca singur?Crezi ca adultul va face fata?
-Nu cred copile.Inca mai am nevoie de tine.fara tine,ar ajunge doar un suflet gol!Ramai alaturi de mine inca putin.Putem invata unul de la celalalt ce este fericirea.
-Si cand voi afla?
-Atunci va fi timpul sa pleci fara lipsit de regrete.
-De ce?
-Pentru ca adolescentul e imbinarea perfecta dintre noi doi.E copilul care refuza sa se maturizeze devenind astfel adult si e adultul care ar dori sa ramana copil.E prea confuz tot ce iti spun?
-Da.
-Vezi tu, tocmai de asta te rog sa mai ramai.
-Bine voi ramane.Dar doar cat vei avea nevoie de mine.Apoi drumul meu va fi neantul.
P.S. Post inspirat de un alt blog.Ideea discutiei intre cele doua personaje nu e tocmai originala, dar a fost adaptata.
Astazi.Dimineata.Mult prea dimineata.
Trezire brusca la realitate.Si decizia de a face ceva total uman.
Am hotarat sa merg.Da, mersul e un lucru total uman.Toti oamenii merg.Departe,aproape, aici, acolo, nicaieri, pretutindeni. Mersul e esential.
Intai am mers pana in statia de autobuz.Soarele ardea.De ce e asa de cald cand eu incerc sa merg?Scotocesc repede dupa un bilet ratp.Dupa indelungi cautarii, in conformitate cu legile lui Murphy, gasesc biletul pe fundul rucsacului.Astept autobuzul.E in jur de 4.Dupa amiaza.Asa ca autobuzele sunt dese.In timp ce asteptam,un bou de taximetrist parcheaza frumos in mijlocul statiei,coboara si pleaca linistit.Hmm,daca l`as fi intrebat daca si`a cumparat drum oare cum ar fi reactionat?Dar stai o clipa,toti avem drumul nostru.Totusi, sa nu incep cu filozofiile mele de 2 lei.Autobuzul soseste.Ma urc.Ma asez in locul obisnuit.Intr`un colt.Si mestec frenetic guma de lamaie.Fac baloane.Asta fac de 3 zile incoace.Mestec guma in 35.Nu e deloc original.Mai bine imi pun castile.
Daaaaa,muuzziicaa!Implant pentru refuz...In sfarsit..Ceva bun!Pe fundal se aude...Urmeaza statia "Tache Ionescu".Hey!Stai o clipa,asta e statia la care cobor eu!!Repede,jos din autobuz.
Se schimba melodia,Soko-I'll kill her.Mult prea ostila pentru starea mea.Ada Milea-Andreea.Daaa, mult mai potrivit.
Merg.Nu ma uit in stanga si in dreapta.Doar merg.La un moment dat,aproape lovesc un batranel,apoi hotarasc sa ridic privirea cand merg.Vad oameni.Da, cred ca e perfect normal avand in vedere ca nu traiesc in jungla.Oamenii se uita ciudat.Eu le raspund cu aceeasi privire.
Suna telefonul.Ahhh,am intarziat.Nu conteaza,merg in continuare.Nu am chef acum de McDonald's asa ca mai intarzii putin.Andreea pe replay."Andreea,daca ai pe altcineva dai un telefon la ma`sa ca sa vina sa si`l ia..".Ma opresc brusc din fredonat.Oare chiar par nebuna?!Oamenii se uita in continuare.Ce vad asa special?!Oare si ei sunt la fel de plictisiti?
Nevermind acum,Mc time!Ah,se pare ca nu sunt singura intarziata.Nu o zaresc pe Andra.Ma asez.
Mama iese din Mc cu o tava mare cu inghetata si o Cola mare."Stiam ca ti`e sete!".Ahh,cum ma poate cunoaste atat de bine?De unde stia ca nu voi vrea inghetata si prefer o Cola?Da, Cola e drogul meu.Nu am vicii, decat ca abuzez de Cola.Apare Anda.Ahhh, e tunsa mai nebun decat mine.Damn.Asta e.
Termin Cola.Discutiile plictisitoare dintre adulti ne fac sa ne retragem in librarie.Humanitas.Cel mai frumos loc din oras.Anda e studenta la Psihologie.Deja o iubesc.E fascinant ce face ea.Vreau si eu o carte.Nu o gasesc.Cum e posibil?!Tocmai acolo...In fine,revin la masa.Plecam.
Facem planuri.Schimbam valuta.Cumparam slapi.Ma duc in celalalt colt al orasului sa imi caut rochie.
Intarzii.A doua oara pe ziua de azi.
Pe banca ma asteapta prietena cea mai buna.Una din ele.Pentru a nu face discriminari.
E plictisita.Stiu,e vina mea!Asta e.
Oricum,o sa stam o saptamana despartite.Ce mai conteaza 10 minute?!
Totul ma plictiseste.Ajung in nou la Mc.Un hamburger pt mine si o inghetata McFlurry pt ea.
Restul serii merg,merg...Si tot merg.Caut un magazin.Mi`e sete.Gasesc.Ahh,Fanta?!Okay,pauza de Cola.Apoi merg in continuare.
P.S. Asta nu am facut cumva alaltaieri? :)) Maine merg din nou.In Grecia.Merg.Si o sa ma holbez din nou la oameni.Si o sa ascult din nou "Andreea". :)
"Trebuie sa ajung la mare...Sa`mi spal sufletul de noroi.."
E deja trecut de miezul noptii.
E deja trecut de miezul noptii.
Deja pot simti mirosul marii pe strazile Salonicului care duc spre Turnul Alb.
Deja pot vedea plajele intinse si aroma strazilor de pe falezele Pieriei.
Deja simt aroma istoriei care pluteste pretutindeni in jurul Atenei si misterul din jurul Meteorei.
Deja vad marea limpede si aud pe fundal Zorba grecul cu gandul la o sticla de Metaxa pe un vas ce se indreapta spre insula Skiatos.
Mirosul..Culorile...Zgomotele si muzica...Toate ma duc cu gandul la vacanta perfecta de acum doua veri.
Nu imi vine sa cred ca totul se va repeta, ca voi fi departe de stresul din ultima saptamana inaintea inscrierii la liceu.Acum 2 ani totul era simplu..Eram o copila dornica sa viziteze si sa profite de putinul timp pe care il are la dispozitie..Acum adolescenta dornica de distractie calca pe aceleasi taramuri hotarata sa uite de tot si sa o ia de la capat.
O sa avem soarele si marea numai pentru noi...Restul nu mai conteaza.
Chiar nu mai conteaza...Dorul meu de mare va fi alinat..Ce poate fi mai frumos?
Valiza,rucsac,pasaport,ochelari de soare,sticla de cola,mp3`ul,aparatul foto.
Atat.
Aaa da.Si poza.
Singurul lucru care imi va aduce aminte de ce ma asteapta acasa, de voi si de sentimentele mele pentru voi.
Stiu, o saptamana nu`i un capat de lume si nu`s copilul mamii care incepe sa planga.Dar, imi va fi dor de voi. Imi va fi dor de jazz sau de momentele in care ne da afara din bravo.Imi va fi dor sa stam ca idiotii la palat sa privim cerul.Stiu ca o sa faceti toate astea fara mine.Si o sa va distrati.Si veti rade.Mult.Poate va amintiti si de mine.
Eu o sa ma gandesc la voi.
Dar o sa si uit, o sa uit de prieteniile care mi`au facut rau.O sa uit de toate lacrimile pe care l`am varsat din orgoliu.
Apoi, promit sa ma intorc fericita si sa dau de baut daca ajung unde vreau eu.
Asta e tot ce conteaza.Sa zambesc din nou.Si sa nu mai fie un zambet fals.
Sa nu mai dramatizez, sa fiu matura, sa nu ma mai prefac, sa nu mai vorbesc mult, sa nu mai tip cand sunt nervoasa [cel putin nu la cine nu trebuie]..Sa invat sa fiu din nou eu..
Si daca pot face asta in timp ce ma distrez pe cinste si ascult soarele cum vorbeste prostii...Inseamna ca tu inca zambesti, iar Ammy inca te iubeste...
P.S. Multumesc ca sunteti mereu aici...Promit ca si eu voi fi pentru voi.Va iubesc ba!Si ca sa va mai enervez putin...
"Trece lebedele`n zare/Eu ma uit/Ele dispare/Uliu meu e tot mai mare!" :))
"Iubirea nu exista la varsta asta.Crede-ma.Exista simpatie,atasare fata de cineva,si multi numesc asta iubire..Dar nu e."
Multumesc Carmen.Poate ai dreptate.
Totusi cred ca iubirea exista.Nu tine cont de varsta sau de alte bariere sociale.Totusi nu cred in dragoste de la inceputul unei relatii.Cred ca iubirea intervine odata cu timpul:cand faci totul cu persoana respectiva,cand nu exista contradictii, cand constati ca timpul trece iar sentimentele sunt ca la inceput..Atunci e iubire.
Si mai cred ceva..Pentru fiecare dintre noi conceptului de "iubire" ii este data definitia de catre o persoana.Iti spun "iubire",acum spune`mi la cine te gandesti ca sa`mi dau seama ce inseamna pentru tine iubirea.
Pentru mine?AI putea sa nu intrebi.Cu toate astea..
Pentru mine "iubire" e varful Everestului: Il admiri, dar nu il vei putea cuceri.E undeva sus, iar tu undeva mult mai jos visand cum ar fi daca.
Momentan,asta e definitia mea pentru cuvantul "iubire".Probabil de`a lungul timpului se va schimba, dar pentru copilul care scrie astazi asta e singura definitie.
Aaa,vrei sa auzi parerea mea si despre prima iubire?
Sunt total de acord ca nu se uita niciodata, dar cred ca de multe ori sentimentele devin confuze si iubirea devine obsesie.
Cred ca prima iubire poate fi tipul de la gradinita care te tinea de manuta siiti aducea floricele,sau poate fi prima iubire din adolescenta,tipul care ti`a dat primul sarut,prima amintire frumoasa.Poate fi chiar tipul cu care ti`ai petrecut prima noapte de dragoste,sau poate sa nu fie nici macar atat.Poate fi cel mai bun prieten,poate fi tipul de la bar care ti`a zambit frumos,poate fi tipul pe care l`ai zarit in parc facand pe grozavul.
Da,parerile mele stupide isi pierd esenta si complexitatea cand vine vorba sa le scriu,sentimentele mele devin fade cand trebuiesc expuse...Dar tu de ce m`ai asculta?
Mai bine nu mai pierde timpul citind asta..Iesi afara..Tine`l de mana,saruta`l,spune`i cat apreciezi ca e acolo numai pt tine,invata`l sa te iubeasca si roaga`l sa te inevete sa il iubesti..
Iubirea pana la urma, e tot ce conteaza.
P.S. De la Ammy,pentru tine,cu dragoste. :)
Nu`ti vine sa crezi ca s`a terminat?
Priveste doar ce am fost, ce am devenit si ce planuri de viitor avem.
Plangi pentru ca ti`e frica de acel nou inceput si nu pentru ca iti va fi dor de ce ai lasat in urma.
Zambeste de dragul tuturor amintirilor, pentru ca ele sunt tot ce a mai ramas.
Ia cu tine amintirea noastra zambind si poart`o in suflet pretutindeni.
Cauta alti prieteni, pentru a-ti da seama ca noi am fost cei mai buni.
Incepi o viata noua, nu fii speriat.Ai trecut la un alt nivel, maturizeaza`te!
Stiai ca va veni si momentul asta!Acum de ce mai plangi?
Adu`ti aminte cand eram in clasele primare, ce simplu era!Adu`ti aminte cand purtam uniformele alea ridicole si cand baietii nu erau destul de maturi pentru a intelege ca fustele noastre nu ascund nimic special.Adu`ti aminte apoi cand am ajuns si noi, in clasa a 5a.Adu`ti aminte groaza de pe chipul nostru cand intra un nou profesor pe usa.Noroc cu profa de engleza, pe care o cunosteai deja.Adu`ti aminte ce trista ai fost cand a plecat si te gandeai ca iar o iei de la capat.Adu`ti aminte cum treceau anii pe langa noi, iar noi in loc sa dovedim ca incepem sa ne maturizam, ne certam tot mai mult si mai des.Adu`ti aminte cand ai inceput orele de chimie.cat de speriati eram cu totii.Adu`ti aminte cand am ramas fara profesoara de biologie pe care o iubeam atat de mult.Adu`ti aminte cat de repede a trecut anul asta si cat de frumos a fost.Chiar daca o sa`ti fie dor..Adu`ti aminte copilo..Si stergeti lacrimile!
Sa stii ca noi inca te iubim si ca si noua ne va fi dor de tine.O sa ne mai vedem, nu mai dramatiza.Nu se sfarseste lumea.Fii matura copilo,fii asa cum vrem sa te tinem minte..Zambitoare si deschisa catre tot ce e nou!
P.S. Post pentru toate fostele mele colege, care au plans ieri si pentru mine.8B, eu inca te iubesc. :)
1 iunie.Ziua copilului.Ziua tuturor celor care au suflet de copil.Ziua tuturor celor care nu uita de inocenta si de puritatea unui suflet la inceputul drumului.Pentru toti acestia,"La Multi Ani!"...
1 iunie.Prima zi a verii.O zi in care ploaia si`a cantat nebuna ritmul,o zi in care caldura sufleteasca e tot ce mai aduce o pata de culoare pe strazile pustii.O zi in care toti au uitat sa zambeasca.
1 iunie.Si pentru mine, asemeni naturii, o zi a schimbarilor.Inceputul ultimei saptamani de scoala si sfarsitul a 8 ani de chin.Un chin atat de dulce incat m`as supune lui din nou cu acelasi zambet parsiv oricand.
Orice schimbare lasa in suflet urme adanci,orice "ramas-bun" aduce lacrimi,orice final inseamna si un nou inceput.Orice fluture moare dupa o zi.Asa se intampla.E legea firii.O lege dureroasa, dar inevitabila.
Asa ca nu am nimic mai bun de facut decat sa astept timpul sa treaca.Si odata cu el, amintirile sa se piarda,zgomotul infernal al clasei sa dispara,umbra profesorilor sa nu se mai arate ca un strigoi ce sa hraneste cu visele noastre,scartaitul penultimei banci de pe randul din mijloc sa fie inlocuit cu zgomotul patului care in diminetile de vara implora sa fie lasat gol si lipsit de lenea`mi cronica.
Nu spun ca o sa`mi fie dor.Nu spun ca sunt indiferenta.Spun doar ca nu as vrea sa se termine.
Spun doar ca fiecare capitol al vietii ar trebui sa aiba un happy-end lipsit de lacrimi si melancolie.Spun doar ca blestematii aia de fluturi ar trebui sa fie lasati sa traiasca mai mult.Sunt atat de frumosi...
P.S. Vroiam si eu sa primesc un balon.. :(
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



